Ce este păcatul originar?

Păcatul originar

Noțiunea de „păcatul originar” nu o veți găsi în Biblie. Aceasta este o noțiune folosită de teologi cu referire la păcatul care a intrat în lume prin Adam:

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.. (Romani 5:12)

păcatul originarDin acest text de la Romani 5:12 înțelegem că efectul acestui păcat în viața omului este “păcătuirea”. Altfel spus, păcatul originar, care a intrat în lume prin Adam, ne face să păcătuim. Mai multă lumină în înțelegerea acestei noțiuni o dă dicționarul de limbă greacă. În limba greacă sunt două cuvinte traduse în limba română “păcat”. Ambele cuvinte au aceeași rădăcină, dar sens diferit.

1. Păcatul – “αμαρτία” (hamartia)

La Romani 5:12 este folosit cuvântul “αμαρτία” (hamartia), care literar înseamnă “o greșire a țintei”, dar în Noul Testament acest înțeles etimologic s-a pierdut în mare parte. Cuvântul păcat “hamartia” este cel mai cuprinzător termen pentru abaterea morală. De fapt, “hamartia” descrie starea decăzută a omului, care este rezultatul căderii în păcat a lui Adam și care produce păcat în viața omului. Altfel spus, omul nu este păcătos din cauza că păcătuiește, ci păcătuiește din cauza că este păcătos. Este un joc de cuvinte care scoate în evidență înțelesul doctrinei păcatului originar. De fapt, păcatul originar descrie natura păcătoasă sau decăzută a omului. Această stare a omului firesc sau pământesc o descrie apostolul Pavel la Romani 7:14-25:

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. (Romani 7:19)

Vedem că acest păcat originar, care locuiește în noi, produce fapte rele. În același text apostolul Pavel numește acest păcat originar „legea păcatului”:

Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. (Romani 7:21-23)

Deci, acest păcat originar este o lege, care lucrează în trupul nostru și ne face să păcătuim, chiar și împotriva voii noastre.

2. Păcatul – αμάρτημα “hamartema”

Păcatul αμάρτημα “hamartema” este produsul păcatului “hamartia” (păcatului originar) sau efectul legii păcatului în viața omului. Păcatul “hamartema” descrie o faptă păcătoasă concretă cum ar fi furt, curvie, omor sau altceva de felul acesta. Acest cuvânt este folosit doar de 4 ori în Noul Testament. Să urmărim aceste texte ca să înțelegem mai bine diferența dintre aceste două cuvinte traduse în limba română „păcat”:

Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic” (Marcu 3:28-29)

Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credința în sîngele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu; (Romani 3:25)

Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrșit afară din trup; dar cine curvește, păcătuiește împotriva trupului său. (1 Corinteni 6:18)

Din aceste texte se vede clar că “hamartema” se referă la fapte concrete (păcate).

Deci, păcatul originar este legitatea care lucrează în om și îl face pe om să păcătuiască chiar și împotriva voii lui și descrie starea decăzută a omului. Această stare nu este dobândită, ci este înnăscută, moștenită de la strămoșul nostru Adam.

Vă recomand să studiați cursul de studiu biblic Romani I, Romani II și Romani III ca să aflați mai multe despre doctrinele fundamentale ale mântuirii printre care și doctrina despre păcat.

Articole recomandate: