Este idolatrie să sărbătorești zilele de naștere ale poeților?

0
378
Întrebare:

În sistemul de învățământ gimnazial, liceal, profesorii ne obligă să sărbătorim zilele de naștere ale poeților și trebuie să-i venerăm, recitindu-le poeziile. Este aceasta o idolatrie?

Prima și a doua poruncă din cele 10 spune:
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu- ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Exod 20:2-6)
Un idol este o imagine sculptată în piatră, lemn sau metal, mai este o înfățișare, asemănare sau formă a lucrurilor imaginare. Nici unul din aceste lucruri nu trebuie transformate într-un obiect sau motiv al închinării.
Cuvintele „chip” și „înfățișare”, folosite pentru a defini ce este un idol, nu au scopul să descurajeze talentul artistic, ci mai degrabă se referă la obiect, idee, persoană care poate fura locul lui Dumnezeu în inima omului.
Alegerea și recitarea unei poezii din opera unui autor poate fi o punte în comunicarea Evangheliei. Analiza critică trebuie folosită drept metodă în înțelegerea sau abordarea oricărei opere literare studiate în școală. Un autor oarecare mai degrabă este apreciat în comparație cu altul, mai admirat decît alții, fapt care nu ar trebui să ajungă la o extremă- venerarea lui.
Să învățăm de la apostolul Pavel cum a folosit arta în vestirea Evangheliei. Astfel, după o analiză bună a culturii ateniene, apostolul Pavel a proclamat Evanghelia Domnului Isus Hristos și a îndemnat oamenii să se împace cu El.
Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis:„Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris:, Unui Dumnezeu necunoscut! `Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni. El nu este slujit de mîni omeneşti, ca şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le- a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să- L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri:, Sîntem din neamul lui… ` Astfel dar, fiindcă sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentrucă a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L- a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.” (Faptele 17:22-31)
Apostolul Pavel a făcut patru lucruri în efortul său de a comunica mesajul Evangheliei relevant în cultura lor:
  1. El a înțeles poziția atenienilor asupra realității.
  2. El a înțeles adevărul spiritual care a fost folosit drept punct de tangență „Unui Dumnezeu necunoscut”-inscripție găsită pe un altar.
  3. El a căutat puncte pozitive în conceptul lor despre lume.
  4. El a încurajat oamenii să găsească adevărata împlinire în Isus Hristos.

Să învățăm, deci, cum să folosim orice oportunitate de a comunica înțelept, curajos și relevant mesajul Evangheliei pe înțelesul tuturor.