Cum Dumnezeu construiește relațiile cu oamenii?

Este extraordinar şi o mare binecuvântare să cunoşti felul cum lucrează Dumnezeu în noi! Şi ce mare mângâiere primeşti din Scripturi, atunci când îţi „adânceşti privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei”! Cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu îţi măreşte credinţa şi o face neclintită. Ştim că Dumnezeu este Atotputernic şi Suveran şi, totuşi, sunt situaţii în viaţă când îţi pui întrebarea: „Unde este Dumnezeu? Dacă este un Dumnezeu, de ce a îngăduit să se întâmple cutare sau cutare lucru?” Poate ţi-ai pus şi tu, nu o singură dată, aceaste întrebări? Dumnezeu lucrează în om nemijlocit prin Duhul Său cel Sfânt. Dar trebuie să menţionăm că Duhul Sfânt lucrează în oameni diferit, în dependenţă de relaţia pe care aceştia o au cu Dumnezeu. El îşi zideşte relaţiile Sale cu oamenii pe principii de legământ. Cuvântul „legământ” este menţionat de circa 300 de ori în Biblie. În general, Dumnezeu Şi-a realizat planul Său de mântuire în baza a trei legăminte majore. Acestea sunt: Legământul Avraamic, Legământul Legii (sau Vechiul Legământ) şi Noul Legământ în sângele Domnului Isus Hristos.

legământul

Legământul Avraamic

Legământul Avraamic este un legământ necondiţionat în care Dumnezeu promite lui Avraam că va fi Dumnezeul lui şi a seminţei lui după el . La Galateni 3:16 scrie că sămânţa aceasta este Domnul Isus Hristos.

Legământul Legii

Legământul Legii sau Vechiul Legământ, încheiat cu poporul Israel la muntele Sinai, la ieşirea din robia Egiptului a fost adăugat la legământul Avraamic, din pricina călcărilor de lege (înmulţirea fărădelegilor în lume) până avea să vină „Sămânţa” căreia îi fusese făcută făgăduinţa, adică până la venirea Domnului Isus Hristos. Acest legământ era un legământ condiţionat. Cine avea să împlinească toată Legea (condiţiile Vechiului Legământ), avea să trăiască prin ea. Dar Biblia spune „că toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem (Galateni 3:10). De ce? Pentru că nimeni nu a putut fi socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu după faptele Legii, afară de Domnul Isus.

Legământul Nou

Legământul Nou în sângele Domnului Isus este un legământ condiţionat şi are o singură condiţie: credinţa în Domnul Isus şi, anume, credinţa că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Cine intră în Noul Legământ prin credinţă în Domnul Isus, se identifică cu Hristos şi devine sămânţa lui Avraam şi intră în Legământul Avraamic, care este un legământ necondiţionat.

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi ,,sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:26 – 29)

Mai multe despre Legământ puteţi citi în articolul Ce este pocăinţa?

Apare întrebarea: dacă mântuirea este prin credinţă, atunci vom fi mântuiţi chiar dacă trăim în păcat? Vom primi răspuns la această întrebare când vom înţelege felul cum lucrează Dumnezeu în viaţa celor care au intrat în Noul Legământ. Dar pentru început să vedem, mai întâi, cum a lucrat Duhul Sfânt în viaţa celor ce erau sub Legământul Legii (ca să înţelegem cum lucrează Dumnezeu în viaţa celor ce nu au intrat în Noul Legământ).

Lucrarea lui Dumnezeu în Vechiul Legământ

În Vechiul Legământ Dumnezeu a dat poporului poruncile Sale şi i-a lăsat să le împlinească în puterea lor. Înainte ca să fie încheiat Legământul Legii, Dumnezeu le-a prezentat condiţiile legământului. Poporului i-au plăcut legile şi poruncile lui Dumnezeu şi, înainte ca să fie încheiat acest legământ, de trei ori au zis: „Vom face tot ce a zis Domnul!” (Exod capitolele 19 şi 24). Un lucru nu au realizat ei: că în firea lor păcătoasă ei nu vor fi în stare să respecte acest legământ. Însă Dumnezeu le cunoştea foarte bine inima, de aceea a scris cele zece porunci pe nişte table de piatră, care simbolizau inimile lor împietrite. Şi, chiar înainte ca poporul Israel să intre în ţara promisă, când Dumnezeu a înnoit legământul Său cu copiii „celor care au ieşit din ţara Egiptului şi a căror trupuri moarte au rămas în pustie”, El le-a vorbit despre felul cum aveau să se lepede de El şi ce va face El ca să-i întoarcă înapoi (Deuteronom 28-30). Ultimul lucru care-l va face Dumnezeu pentru ei, ca să-i ţină lângă Sine, este că le va tăia inima împrejur, ca să-L iubească din toată inima lor şi din tot sufletul lor (este o referinţă la Noul Legământ):

Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. (Deuteronom 30:6)

În perioada Vechiului Legământ Dumnezeu a lucrat în oameni prin Duhul Său cel Sfânt şi anume: El trimitea Duhul Său peste anumiţi oameni pentru o anumită lucrare, dar Duhul Sfânt nu rămânea pururea peste om (după cum este scris la Geneza 6:3 – Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne (nu se va lupta sau nu va stăpâni) pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi (de aceea) zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”). În acest sens avem cazul lui Saul peste care a venit Duhul lui Dumnezeu pentru ca să slujească poporului (1 Samuel 10:10, 11:6). Când Saul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, Duhul Domnului S-a depărtat de la el şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul (1 Samuel 16:14). Dumnezeu a luat de la Saul împărăţia şi i-a dat-o lui David. Când David a fost uns împărat de către Samuel, în ascuns, Duhul Domnului a venit peste el începând cu ziua aceea şi în cele următoare. După ce David a păcătuit cu Batşeba şi a realizat faptul că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, el îl roagă pe Dumnezeu:

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,

Pune în mine un duh nou şi statornic!

Nu mă lepăda de la faţa Ta,

Şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. (Psalmul 51:10-11)

David înţelegea că Dumnezeu Îşi poate lua de la el Duhul Său cel sfânt!

Lucrarea lui Dumnezeu în Noul Legământ

În Noul Legământ Dumnezeu i-a dat omului nu numai legile şi poruncile Sale, ci şi Duhul Său cel Sfânt prin care să poată împlini aceste legi şi porunci. Dacă în Vechiul Legământ Duhul Sfânt venea peste unii oameni (nu peste tot poporul care era în legământ cu Dumnezeu) şi venea pentru o anumită lucrare şi nu rămânea pururea în om, atunci în Noul Legământ Duhul Sfânt este turnat peste orice făptură care intră prin credinţă în acest legământ şi rămâne în el în veci, după cum a promis Domnul Isus înainte de răstignirea Sa:

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. (Ioan 14:16-17)

Dar aceasta putea fi posibil numai după înălţarea Domnului Isus la cer:

Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. (Ioan 16:7)

După învierea Domnului Isus şi înainte de înălţarea Sa la cer, Domnul le spune ucenicilor că „nu după multe zile” vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt:

Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,” le-a zis El, ,,aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Fapte 1:4-5)

Ca să înţelegem mai bine lucrarea lui Dumnezeu în om prin Duhul Sfânt, să vedem cum era folosit cuvântul „botez” în literatura greacă de pe vremea când a fost scris Noul Testament:

Literatura greacă clasică ne este de mare ajutor în această privinţă, pentru că autorii clasici au folosit cuvântul baptizo de prin anii 400 î. H. până în secolul al doilea după Hristos. În scrierile lor baptizo arată întotdeauna schimbarea identităţii prin orice mijloc. Astfel, ca să dau câteva exemple foarte generale, acesta se poate referi la schimbarea care a avut loc prin cufundarea unui obiect într-un lichid, aşa cum se procedează la vopsirea unei haine; prin consumul unei cantităţi prea mari de bătură care duce la îmbătare; prin suprasolicitare sau datorită altor cauze.

Dintre toate textele care pot fi citate din antichitate, cel care prezintă cu cea mai mare claritate utilizarea distinctă a celor două cuvinte (bapto şi baptizo) este un text al poetului şi doctorului grec Nicander, care a trăit în jurul anului 200 î. H. În acest text el foloseşte atât cuvântul bapto, care, aşa după cum am văzut deja, înseamnă „a (s)cufunda”, cât şi cuvântul baptizo. Textul la care mă refer este o reţetă pentru murături. Nicander spune că mai întâi legumele trebuie cufundate (baptizo) în apă clocotită şi apoi botezate (baptizo) într-o soluţie de oţet. În mod clar, ambele operaţii au de-a face cu scufundarea legumelor într-un lichid. Dar prima cufundare este temporară, pe când a doua, operaţiunea de botezare a legumelor, producea o schimbare permanentă. Putem spune că botezarea identifica legumele cu sărătura. (James M. Boice, The Gospel of John, vol. 1, Grand Rapids, Michigan, The ZOdervan Corporation, 1975, p. 164-165)

Efectul botezului cu Duhul Sfânt îl vedem foarte bine în viaţa Apostolului Petru. Dacă în seara când a fost arestat Domnul Isus, Apostolul Petru de trei ori s-a lepădat de Domnul Isus, atunci când a fost botezat cu Duhul Sfânt (Fapte 2) a vorbit cu îndrăzneală înaintea mulţimii, învinuind preoţii în moartea Domnului Isus şi a continuat să vestească Evanghelia mântuirii, chiar şi atunci când era ameninţat de preoţi.

Prin botezul cu Duhul Sfânt noi suntem schimbaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Sfânt. (2 Corinteni 3:18)

La 1 Corinteni 6:11 scrie că prin Duhul Sfânt am fost „spălaţi, sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi” în Numele Domnului Isus Hristos. Iar la Ezechiel 36:27, care este o prorocie despre Noul Legământ, Dumnezeu spune că Duhul Sfânt, care-L va pune în noi, ne va face să urmăm poruncile Lui şi să păzim şi să împlinim legile Lui. Mai mult, Dumnezeu spune că în Noul Legământ ne va schimba şi inimile (sufletul sau duhul nostru).

Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. (Ezechiel 36:26)

Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. (Ieremia 32:39-40)

Şi aş vrea să sfârşesc acest articol cu cuvintele lui Andrew Murray, scrise spre sfârşitul anilor 1800:

Ferice de omul care Îl cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu ca Dumnezeul legământului său, care ştie ce îi promite legământul, ce încredere nezdruncinată asigură acesta: că toate condiţiile lui (ale legământului) vor fi împlinite pentru el, ce sprijin îi oferă acesta pe Însuşi Dumnezeul care Îşi ţine legământul! Pentru mulţi oameni care nu au meditat niciodată la legământ, o credinţă vie şi adevărată în acesta, ar însemna transformarea întregii lor vieţi. Cunoaşterea deplină a ceea ce doreşte Dumnezeu să facă pentru el, siguranţa că acele lucruri vor fi împlinite de către o Putere Supremă, fiind atras spre Dumnezeu Însuşi într-o predare şi o dependenţă personală şi într-o aşteptare ca acesta să fie dus la îndeplinire, toate acestea ar face din legământ chiar poarta cerului. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea o viziune a gloriei acestuia.” (Andrew Murray, The Two Covenants, Fort Washington, Rennsylvania: Christian Literature Crusad, 1974, p. 2.)

La acest subiect se poate de spus foarte multe. Ca să cunoaşteţi mai multe despre felul cum lucrează Dumnezeu în viaţa omului, vă propun să studiaţi cursul tematic „Legământul” din seria de studii biblice inductive „Învăţătură peste Învăţătură”.

cursul legământul

Articole recomandate: