Dezvoltarea spiritului de echipă în familie (partea II)

Dezvoltarea spiritului de echipă în familie

(continuare)

Falimentul lui Eli in crearea unei echipe eficiente.

Eli era preot la Casa Domnului . El a fost contemporan lui Elcana si era un om temător de Dumnezeu. Dar avea o problemă în familia sa : fiii lui, care erau în slujba Domnului ca preoţi, erau oameni răi şi nu cunoşteau pe Dumnezeu. Ei trăiau în păcat şi făceau pe poporul lui Dumnezeu să păcătuiască . Care au fost lucrurile care l-au făcut pe Eli să falimenteze ca cap de familie?

1. Lipsa de comunicare cu fiii săi

Numai când era foarte bătrân, Eli a aflat de toate relele pe care le făceau fiii săi . El a fost ultimul care află despre aceasta : el zice “Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.” (1Samiel 2:23). Ca părinţi noi trebuie să ne punem timp de o parte să ascultăm copiii noştri cind vin să ne împărtăşească retrăirile lor şi experienţele lor. Cât sunt mici ei spun tot ce gândesc si tot ce fac. Noi trebuie să fim înţelepţi, să-i ascultăm cu răbdare şi să-i îndreptăm cu blândeţe atunci când trebuie. Dacă noi nu ne vom face timp să-i ascultăm cât sunt mici, cu atât mai mult nu-şi vor face ei timp să discute cu noi când vor fi mari. Sau dacă noi vom reacţiona cu mânie la ceea ce ne povestesc ei cât sunt mici, atunci ei se vor învăţa să ascundă realitatea de noi.

2. Nu i-a confruntat cu hotărâre si nu i-a pedepsit când fiii lui nu s-au îndreptat

Eli s-a limitat doar la aceea că le-a spus fiilor săi că ceea ce fac ei nu este bine. Apoi, cu toate că ei nu au ascultat de glasul lui si nu s-au schimbat in comportarea lor , Eli nu mai întreprinde nimic. După Lege ei trebuiau sa fie scoşi din funcţia de preoţi ai Domnului.

3. A tolerat motivaţiile greşite a fiilor săi

Chiar dacă motivaţia fiilor săi de a sluji la casa Domnului ,nu era dedicarea, ci câştigul material, Eli nu întreprinde nimic. Prin toate aceste acţiuni Eli s-a făcut vinovat înaintea Domnului . Dumnezeu îl învinuieşte de complicitate cu fiii săi si că a cinstit pe fiii săi mai mult decât pe El :

“Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?” (1Samuel 2:29)

Exemplu lui Isai tatal împăratului David .

1. Se îngrijeşte de membrii familiei

In Biblie se vorbeşte puţin despre familia lui Isai. Dar este evident că acest tată arată o grijă deosebită pentru fiii săi. Pe când cei trei fii mai mari ai lui erau la razboi,

” Isai a zis fiului său David: “Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi; du şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sînt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice. Ei sînt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.” David s’a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai… ” (1Samuel 17:17-20)

Biblia ne spune că pe vremea aceia, Isai era bătrân si înaintat în vârstă, cu toate acestea vedem cum poartă el de grijă fiilor săi . Trimite merinde pentru fiii săi, dar şi pentru liderul lor. În felul acesta a făcut ca fiii lui să capete trecere înaintea liderului lor, dar totodată a putut să primească “veşti temeinice” despre fiii săi. Noi de multe ori ne mulţumim cu ceea ce ne spun copiii noştri despre felul cum le merge la şcoală sau facultate. Dar “veşti temeinice” putem căpăta numai dacă mergem la şcoală să discutăm cu profesorii lor.

2. Învaţă pe membrii familiei să se îngrijească unul de altul

Isai nu trimite pe cineva străin (un argat) să ducă merinde fiilor săi şi să-i aducă veşti de la ei, ci trimite pe unul din fii ca astfel să-i înveţe să se îngrijească unul de altul şi să înveţe să zidească relaţii unul cu altul.

Exemplul lui Saul

Saul este primul împărat a poporului Israel . Când a fost mic in ochii săi , cum spune Samuel , Dumnezeu l-a pus împărat peste poporul Israel. Dar când s-a simţit tare, a preţuit mai mult poziţia decât relaţia sa cu Dumnezeu. Din cauza că nu a ascultat de Cuvântul Domnului ,Dumnezeu l-a “lepădat ca împărat”. (1Samuel 15:23) . In dorinţa lui mare de a nu-şi pierde poziţia Saul face multe greşeli grave , unele din ele s-au răsfrânt şi asupra familiei lui. Ce putem învăţa noi din exemplul lui să nu facem ca părinţi?

1. Nu folosi membrii familiei în interese personale josnice

Saul a folosit fiicele lui ca un instrument pentru al manipula pe David. Mai întâi îi promite lui David de nevastă pe fiica mai mare ca apoi s-o dea altuia de nevastă. Apoi îi promite de nevastă pe a doua fiică Mical. Dar trimite vorbă prin slugile lui că nu vrea zestre pentru fată, ci să-i aducă o sută de prepuţuri de-a filistenilor. De fapt acesta era un joc prin care Saul voia sa pună viaţa lui David in pericol si sa fie omorât de filisteni. David a făcut tot ce i se ceruse şi Saul i-a dat fiica de nevasta. Dar când Saul a rupt relaţiile cu David, pe Mical a dat-o altuia de nevasta . Apoi, când David ajunge împărat, o ia pe Mical înapoi. De fapt, în toată povestea aceasta, cel mai mult a avut de suferit Mical , fiica lui Saul, din cauza că a fost folosită de tatăl său în interese personale josnice.

2. Nu atrage membrii familiei in conflicte si intrigi

Ionatan, fiul lui Saul, este prezentat în Biblie ca având un caracter integru. La 1Samuel 19:1 scrie: “Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.” Vedem că Saul atrage în conflictele sale şi pe fiul său Ionatan , care în David avea un prieten cu care se legase printr-un legământ. Ionatan era foarte apropiat de tatăl său Saul si era credincios. Vă daţi seama în ce situaţie proastă s-a pomenit el! În cazul lui Ionatan vedem că acesta şi-a păstrat integritatea, dar s-ar fi putut întâmpla ca sub presiunea tatălui său el să cedeze.

Principii practice pentru dezvoltarea spiritului de echipa in familie.

Ø Fiecare sa-şi cunoască bine responsabilităţile si sa le îndeplinească,

Ø Responsabilităţile să fie împărţite după posibilităţile fiecăruia,

Ø Copiii să asculte de cei mai mari , adică de părinţi ,

Ø Să fie o buna comunicare între membrii familiei, în mod special copiii să fie învăţaţi să comunice părinţilor toate problemele cu care se confruntă.

Ø Să învăţăm copiii ca orice situaţie complicată să fie comunicată părinţilor spre soluţionare.

Ø Sa motivam pe toţi membrii familiei spre acelaşi scop: să se închine lui Dumnezeu.

Ø Sa ameliorăm conflictele dintre membrii familiei fără ceartă, prin fapte frumoase şi cuvinte calde.

Ø Să susţinem iniţiativa membrilor familiei şi să-i ajutăm să-şi realizeze visele,

Ø Să urmărim după copiii noştri: să nu fim noi ultimii care aflăm de problemele lor.

Ø Dacă observăm sau aflăm că copiii noştri fac lucruri care nu ar trebui sa le facă , sa-i confruntăm si, daca nu se produce nici o schimbare, să-i pedepsim pentru binele lor ca să se corecteze ( nu pentru a ne revărsa mânia asupra lor).

Ø Dacă observăm că au motivaţii greşite pentru ceia ce fac, să-i ajutăm să-şi schimbe motivaţiile.

Ø Să ne îngrijim de membrii familiei şi să-i învăţăm pe copii să se îngrijească unii de alţii.

Ø Nu folosi membrii familiei în interese personale josnice ,

Ø Nu atrage membrii familiei in conflicte si intrigi.