Dezvoltarea spiritului de echipă în familie (partea II)

(CONTINUARE. Găsiți partea I aici: https://moldovacrestina.md/dezvoltarea-spiritului-de-echipa)

Falimentul lui Eli în crearea unei echipe eficiente

Eli era preot la Casa Domnului. El a fost contemporanul lui Elcana și era un om temător de Dumnezeu, dar avea o problemă în familia sa. Fiii lui, care erau în slujba Domnului ca preoţi, erau oameni răi şi nu cunoşteau pe Dumnezeu. Ei trăiau în păcat şi făceau și pe poporul lui Dumnezeu să păcătuiască. Care au fost lucrurile care l-au făcut pe Eli să falimenteze în calitate de cap de familie?

1. Lipsa de comunicare cu fiii săi

Numai când era foarte bătrân, Eli a aflat de toate relele pe care le făceau fiii săi. El a fost ultimul care a aflat despre aceasta:

El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. (1 Samuel 2:23)

În calitate de părinţi noi trebuie să ne punem timp de discuție cu copiii noştri, să-i ascultăm când vin să ne împărtăşească gândurile și experienţele lor. Cât sunt mici, ei spun tot ce gândesc și tot ce fac. Noi trebuie să fim înţelepţi, să-i ascultăm cu răbdare şi să-i îndreptăm cu blândeţe atunci când trebuie. Dacă noi nu ne vom face timp să-i ascultăm cât sunt mici, cu atât mai mult nu-şi vor face ei timp să discute cu noi când vor fi mari. Sau dacă noi vom reacţiona cu mânie la ceea ce ne povestesc ei cât sunt mici, atunci ei se vor învăţa să ascundă realitatea de noi.

2. Nu i-a confruntat cu hotărâre și nu i-a pedepsit când fiii lui nu s-au îndreptat

Eli s-a limitat doar la aceea că le-a spus fiilor săi că ceea ce fac ei nu este bine:

Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. (1 Samuel 2:24)

Apoi, cu toate că ei nu au ascultat de glasul lui și nu s-au schimbat în comportarea lor, Eli nu mai întreprinde nimic. După Lege, ei trebuiau să fie scoşi din funcţia de preoţi ai Domnului.

3. A tolerat motivaţiile greşite a fiilor săi

Chiar dacă motivaţia fiilor săi de a sluji la casa Domnului nu era dedicarea, ci câştigul material, Eli nu întreprindea nimic. Prin toate aceste acţiuni Eli s-a făcut vinovat înaintea Domnului. Dumnezeu îl învinuieşte de complicitate cu fiii săi și că a cinstit pe fiii săi mai mult decât pe El:

Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel? (1 Samuel 2:29)

Exemplul lui Isai, tatăl împăratului David

1. Se îngrijeşte de membrii familiei

În Biblie se vorbeşte puţin despre familia lui Isai, dar este evident că acest tată arată o grijă deosebită pentru fiii lui. Pe când cei trei fii mai mari ai lui erau la război:

Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice. Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. (1 Samuel 17:17-20)

Biblia ne spune că pe vremea aceea, Isai era bătrân și înaintat în vârstă. Cu toate acestea, vedem cum poartă el de grijă fiilor săi. Trimite merinde pentru fiii săi, dar şi pentru liderul lor. În felul acesta a făcut ca fiii lui să capete trecere înaintea liderului lor, dar totodată a putut să primească “veşti temeinice” despre fiii săi. Noi de multe ori ne mulţumim cu ceea ce ne spun copiii noştri despre felul cum le merge la şcoală sau la facultate. Dar “veşti temeinice” putem căpăta numai dacă mergem la şcoală să discutăm cu profesorii lor.

2. Învaţă pe membrii familiei să se îngrijească unul de altul

Isai nu trimite pe cineva străin (un argat) să ducă merinde fiilor săi şi să-i aducă veşti de la ei, ci trimite pe unul din fii, ca astfel să-i înveţe să se îngrijească unul de altul şi să înveţe să zidească relaţii unul cu altul.

Exemplul lui Saul

Saul este primul împărat a poporului Israel. Când a fost mic în ochii săi, cum spune Samuel, Dumnezeu l-a pus împărat peste poporul Israel. Dar când s-a simţit tare, a preţuit mai mult poziţia decât relaţia cu Dumnezeu. Din cauza că nu a ascultat de Cuvântul Domnului, Dumnezeu l-a “lepădat ca împărat” (1 Samuel 15:23). În dorinţa lui mare de a nu-şi pierde poziţia, Saul face multe greşeli grave. Unele din ele s-au răsfrânt şi asupra familiei lui. Ce putem învăţa noi din exemplul lui?

1. Nu folosi membrii familiei în interese personale josnice

Saul și-a folosit fiicele ca pe un instrument pentru a-l manipula pe David. Mai întâi, îi promite lui David de nevastă pe fiica mai mare, ca apoi s-o dea altuia de nevastă. Apoi, îi promite de nevastă pe a doua fiică, Mical, dar trimite vorbă prin slugile lui că nu vrea zestre pentru fată, ci să-i aducă o sută de prepuţuri de-ale filistenilor. De fapt, acesta era un joc prin care Saul a vurt să pună viaţa lui David în pericol și să fie omorât de filisteni. David a făcut tot ce i s-a cerut şi Saul i-a dat fiica de nevastă, dar când Saul a rupt relaţiile cu David, pe Mical a dat-o altuia de nevastă. Apoi, când David ajunge împărat, o ia pe Mical înapoi. De fapt, în toată povestea aceasta, cel mai mult a avut de suferit Mical, fiica lui Saul, pentru că a fost folosită de tatăl său în interese personale josnice.

2. Nu atrage membrii familiei în conflicte și intrigi

Ionatan, fiul lui Saul, este prezentat în Biblie ca având un caracter integru. La 1 Samuel 19:1 scrie:

Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. (1 Samuel 19:1)

Vedem că Saul atrage în conflictele sale şi pe fiul său Ionatan, care în David avea un prieten cu care se legase printr-un legământ. Ionatan era foarte apropiat de tatăl său Saul și era credincios. Vă daţi seama în ce situaţie proastă s-a pomenit el? În cazul lui Ionatan, vedem că acesta şi-a păstrat integritatea, dar s-ar fi putut întâmpla ca, sub presiunea tatălui său, el să cedeze.

Principii practice pentru dezvoltarea spiritului de echipa în familie în baza exemplelor de mai sus și din articolul precedent:

• Fiecare sa-şi cunoască bine responsabilităţile și să le îndeplinească.
• Responsabilităţile să fie împărţite după posibilităţile fiecăruia.
• Copiii să asculte de cei mai mari, adică de părinţi.
• Să fie o bună comunicare între membrii familiei, în mod special, copiii să fie învăţaţi să comunice părinţilor toate problemele cu care se confruntă.
• Să învăţăm copiii că orice situaţie complicată trebuie comunicată părinţilor spre soluţionare.
• Să motivăm pe toţi membrii familiei spre acelaşi scop: să se închine lui Dumnezeu.
• Să ameliorăm conflictele dintre membrii familiei fără ceartă, prin fapte frumoase şi cuvinte calde.
• Să susţinem iniţiativa membrilor familiei şi să-i ajutăm să-şi realizeze visele.
• Să urmărim după copiii noştri, să nu fim noi ultimii care aflăm de problemele lor.
• Dacă observăm sau aflăm că copiii noştri fac lucruri pecare nu ar trebui sa le facă, să-i confruntăm și, dacă nu se produce nicio schimbare, să-i pedepsim pentru binele lor ca să se corecteze (nu pentru a ne revărsa mânia asupra lor).
• Dacă observăm că au motivaţii greşite pentru ceea ce fac, să-i ajutăm să-şi schimbe motivaţiile.
• Să ne îngrijim de membrii familiei şi să-i învăţăm pe copii să se îngrijească unii de alţii.
• Nu folosi membrii familiei în interese personale josnice.
• Nu atrage membrii familiei în conflicte și intrigi.

Recomand cursul de studiu biblic inductiv ”Căsătorie fără regrete”, iar tinerilor, care-și doresc o astfel de căsnicie, le recomand cursul ”Într-o zi mă voi căsători”.