Despre călugărire şi căsătorie

Despre călugărire şi căsătorieÎntrebare:

Prietena fratelui meu a plecat şi a stat o lună la mănăstire. De supărată ce a fost a vrut să se călugărească. Nu condamn, dar nu cred că este bine pentru cineva să facă lucrul acesta la supărare, chiar dacă îţi pui în minte că poate aşa ai vrut de mic. Acum a venit acasă iar fratele meu a cerut-o în căsătorie, ceea ce ea şi-a dorit cel mai mult înainte, dar fratele meu nu a fost pregătit. Ea însă a venit de la mănăstire foarte schimbată. Nu vrea să se mai tundă, nu vrea să renunţe la hainele negre, batic negru şi fustă. Nu vrea să danseze şi nu vrea să mai fie nimic cum a fost înainte. Ea vrea să se căsătorească dar să trăiască în continuare ca la mănăstire. Ce credeţi? Sunt acestea nişte idei care vor trece sau mai bine fratele meu să o lase în pace. Vă întreb pentru că vreau să ştiu cum să-l sfătuiesc ca să nu mai sufere atâta. Cum este mai bine?

Motivul slujirii contează

Noul Testament nu menţionează practica monastică, dar dacă supărarea a fost motivul pentru această fată să meargă la mănăstire, nu este bine şi nu este un motiv plăcut înaintea lui Dumnezeu. El nu vrea ca cineva să-I slujească pentru că este supărat pe oameni, ci pentru că Îl iubeşte pe Dumnezeu. De altfel, când a fost întrebat de către un învăţător al Legii care este cea mai mare poruncă, Domnul Isus a răspuns:

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:37-40)

Faptul că a stat doar o lună la mănăstire şi apoi a venit înapoi mi se pare că scoate în evidenţă o stare foarte nesigură sufletească, sau poate aceasta fată este în căutări duhovniceşti şi nu ştie încă ce să aleagă.

Motivele trebuiesc cercetate

Faptul că fata nu vrea să se mai frezeze, sau că umblă doar în haine negre presupune anumite motive. Este important pentru fratele Dvs. să afle care sunt aceste motive şi să le cerceteze. Apoi, dacă este gata să o accepte pe această fată aşa cum este ea şi să se căsătorească, va fi alegerea lui. Nu va fi bine însă dacă se va căsători cu gândul că o va schimba apoi. Nu este bine pentru nici pentru o persoană să între în căsătorie cu acest gând cu privire la viitorul partener sau parteneră de viaţă. Trebuie să te căsătoreşti cu persoana pe care o iubeşti aşa cum este.

Fata trebuie să-şi înţeleagă datoriile

Nu cunosc texte din Sfintele Scripturi care ar motiva-o pe această fată să nu se tundă, sau să poarte doar haine negre. În acelaşi timp nu pot spune prea multe pentru că nu am discutat cu ea ca să aflu motivele din care procedează astfel. Ea, însă, trebuie să înţeleagă, că din moment ce merge în căsătorie, trebuie să-şi asume responsabilitatea de aşi îndeplini datoriile de soţie şi de mamă.

Cum să vă sfătuiţi fratele?

Cel mai bine ar fi să-i puneţi întrebări prin care să-l ajutaţi să privească real la situaţie şi la această relaţie, dar să nu decideţi pentru el. Faptul că el suferă acum din pricina acestui comportament al fetei, arată că el nu este fericit şi nu o acceptă aşa. Cert este faptul că nu poţi fericit în căsătorie cu o persoană pe care n-o accepţi aşa cum este.