De ce „niciunul din ceilalți” nu cuteza să se lipească de biserică?

0
135

Întrebare:

Potrivit Faptelor Apostolilor 5:13, de ce niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de biserică? 

Peter and John

În cartea Faptele Apostolilor 2:42-47 doctorul Luca ne prezintă următorul eveniment: 

“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frîngeau pîinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.” (Fapte 2:42-47) 

În ziua Cincizecimii apostolii umpluți de Duhul Sfânt au vestit pe Domnul Isus Hristos, iar cei adunți în Ierusalim la sărbătoare, fiind străpunși în inimă de Cuvântul lui Dumnezeu, au întrebat: “Fraților, ce să facem?” “Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.” În ziua aceea trei mii de suflete au primit pe Domnul Isus în inima lor și cu multă reverență și respect studiau Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu continua să lucreze prin mâna apostolilor care făceau multe minuni și semne. 

Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus, iar biserica se bucura în unitate, împlinind nevoile unii altora.  

Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute, şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Fapte 4:32-37)

Însă nu toți din cei prezenți în Ierusalim erau bucuroși de Biserica Domnului Isus Hristos și îndrăzneala apostolilor de a vesti învierea Mântuitorului ce era întărită de multe semne și minuni. După ce în capitolul 3 apostolul Petru și Ioan au vindecat ologul din naștere, preoții, căpitanul Templului și Saducheii au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță (Fapte 4:1). După ce mai marii norodului, bătrânii și cărturarii adunați la Ierusalim i-au interogat pe apostoli, i-au amenințat și le-au poruncit să nu mai vorbească despre Numele Lui nimănui. Petru și Ioan însă le-au zis:

“Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fapte 4:19)  

După acest eveniment Petru și Ioan au împărtășit ce li se întâmplase și cum fusese amenințați de Sinedriu. Toată biserica s-a rugat și s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. 

Prin mîinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon, şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.” (Fapte 5:12-14)

Trei categorii de oameni sunt menționați în capitolul 5 din Faptele Apostolilor:

  • Creștinii ce continuau să se adune în pridvorul lui Solomon,
  • Evreii necredincioși ce opuneau rezistență de a se asocia cu creștinii (niciunul din ceilalți, v.13)
  • Și norodul care îi lăuda în gura mare și care ca și rezultat al propovăduirii Evangheliei au crezut în Domnul Isus (v.14).

Deci, fraza “niciunul din ceilalți” se referă la evreii necredincioși ce nu doreau să se asocieze cu creștinii, fie de frica preoților, cărturarilor și saducheilor, fie ca să-și păstreze statutul și poziția în sinagogă. Iată ce ne relatează Evanghelia după Ioan:  

“Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:41-42) 

Nu tot așa a fost și cu fruntașii Nicodim care a venit la Domnul Isus noaptea (Ioan 3), Iosif din Arimateea, care au crezut în Domnul Isus Hristos și au dovedit-o cu fapta. Ei au ținut mai mult la relația lor cu Dumnezeu decât la slava oamenilor. Cu părere de rău și astăzi sunt mulți care de frica oamenilor nu vin la Hristos, nu frecventează biserica și aleg slava oamenilor mai mult decît slava lui Dumnezeu. Dragul meu, din ce categorie faci tu parte? Dacă ești la răscruce între a alege dintre slava lui Dumnezeu și slava oamenilor,îți recomand cursul de studiu biblic inductiv „Vrei să fii ucenicul lui Hristos? Trebuie să plătești prețul”, care te va ajuta să înțelegeți ce înseamnă să fii ucenicul lui Hristos.