De ce Dumnezeu a trimis un duh rău peste Saul?

Întrebare:

La 1Samuel 16:14-15 scrie că Dumnezeu a trimis un duh rău să-l chinuie pe Saul. De ce Dumnezeu trimite duh rău? De ce ar face El aceasta? De ce a vrut să facă aceasta?

Într-adevăr în textul de la 1 Samuel 16:14-15 scrie că Saul a fost muncit de un duh rău care venea de la Dumnezeu, iar la  1 Samuel 18:10 și 19:9 scrie că acest duh rău era trimis de Dumnezeu.

Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; și a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te muncește. (1 Samuel 16:14-15)

A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul… (1 Samuel 18:10a)

Atunci duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, … (1 Samuel 19:9)

Citind aceste texte, mulți rămân nedumeriți: s-ar părea că Dumnezeu intenționat îi face rău lui Saul, trimițând acest duh rău să-l chinuie (muncească), iar aceasta vine în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu care ne învață că Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău:

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuși nu ispitește pe nimeni.  (Iacov 1:13)
Ce înseamnă că „Dumnezeu a trimis un duh rău” să-l muncească pe Saul

Duh rău trimis de Dumnezeu

Dumnezeu Cel Prea Înalt are putere asupra Satanei și asupra duhurilor rele sau necurate. Satana, care are stăpânire asupra oamenilor (stăpânire pe care a obținut-o prin înșelăciune în grădina Edenului), nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Autoritatea lui Dumnezeu asupra Satanei este foarte evidentă în cazul lui Iov: Satana nu a putut să se atingă de Iov decât atunci când i-a permis Dumnezeu și doar în măsura în care i-a permis Dumnezeu: mai întâi de tot ce era a lui, apoi de trupul lui,  dar de sufletul lui nu s-a putut atinge, fiindcă Dumnezeu nu i-a permis (Iov1,2). Cu toate că Satana a fost cel ce i-a nimicit toată averea și i-a omorât fiii și fiicele, Iov spune că Dumnezeu i le-a luat, pentru că știe că Satana nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu:

Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat, și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, și Domnul a luat,- binecuvântat fie Numele Domnului!”(Iov 1:20-21)

O altă situație în care iese în evidență autoritatea Domnului Isus asupra Satanei o găsim scrisă în Evanghelia după Luca. Înainte de arestarea Domnului Isus, Satana și-a cerut permisiunea de la El ca să-i „cearnă ca grâul” pe ucenici, arătând prin aceasta că nu are putere să facă niciun pas fără permisiunea Domnului Isus:

Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi”. (Luca 22:31)

Aceasta ne ajută să înțelegem de ce Domnul Isus, în rugăciunea „Tatăl nostru”, spune „și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău”: Dumnezeu Însuși nu ispitește pe nimeni, dar este în putere să-i interzică celui rău să ne ispitească!

Studiind despre „duhuri rele”, „duhuri necurate” și „draci” în Biblie, am descoperit ceva ce nu am observat altădată. Atunci când Domnul Isus întâlnea persoane îndrăcite, aceștia (duhurile necurate):

– recunoșteau cine este Domnul Isus (Sfântul lui Israel, Fiul Celui Prea Înalt, Sfântul lui Dumnezeu)
– se aruncau cu fața la pământ înaintea Domnului Isus
– știau că Domnul Isus a venit să-i piardă
– recunoșteau autoritatea Domnului Isus: ascultau de poruncile Domnului Isus (la porunca Domnului Isus părăseau pe om)
– în cazul omului stăpânit de mai mulți draci, își cer permisiune de la Domnul Isus să intre în porci

Iată doar două cazuri în care ies în evidență aceste lucruri:

Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul Gadarenilor. Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. Omul acesta își avea locuința în morminte, și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din omul acesta!”  ,,Care-ți este numele? l-a întrebat Isus. „Numele meu este „Legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți”. Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, cari pășteau. Și dracii L-au rugat, și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei”. Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, și s-au înecat în mare. (Marcu 5:1-13)

Oamenii erau uimiți de învățătura Lui; căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii. În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat, și i-a zis: „Taci, și ieși afară din omul acesta!” Și duhul necurat a ieșit din el, scuturându-l cu putere, și scoțând un strigăt mare. Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpân chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!” Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii. (Marcu 1:22-28)

Domnul Isus scotea dracii cu Duhul lui Dumnezeu.

Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. (Matei 12:28)

În textul de la 1 Samuel, când scrie „duh trimis de Dumnezeu” se are în vedere că acest duh a venit peste Saul cu permisiunea lui Dumnezeu. Altfel spus, acest duh rău nu a venit peste Saul fără permisiunea lui Dumnezeu. Este ceva similar ca și în cazul în care Biblia scrie că bărbații „au născut”:

La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui, și i-a pus numele Set. După nașterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; și a născut fii și fiice. (5:3-4)

Aceasta nu înseamnă că pe vremuri nășteau bărbații, ci ceea ce vrea să spună autorul este că Set s-a născut cu contribuția lui Adam și fără contribuția lui Adam nașterea lui Set ar fi fost imposibilă. Noi în limba română am fi spus că „Set este fiul lui Adam din Eva” sau „Eva i-a născut lui Adam un fiu”.

Deci, duhul rău care-l muncea pe Saul a venit peste Saul cu permisiunea lui Dumnezeu, după ce Duhul Sfânt, care-l proteja, s-a îndepărtat de el.

Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; și a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te muncește. (1 Samuel 16:14-15)

Omul fără Dumnezeu

Dumnezeu este Cel care ne protejează de cel rău, dar când Dumnezeu Se îndepărtează de om, omul este lăsat în voia minții lui blestemate și chinuit de cel rău. Lucrul acesta este bine prezentat în Epistola către Romani, unde apostolul Pavel arată cum prin alegerile sale omul Îl respinge pe Dumnezeu și Dumnezeu, pur și simplu, „îl lasă pe om” să se descurce singur”. Urmăriți de câte ori se repetă expresia „Dumnezeu i-a lăsat…” și care este motivul pentru care Dumnezeu i-a lăsat:

Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, cari înăbușe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțămit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. (Romani 1:18-28)

Astfel, Dumnezeu nu i-a făcut rău lui Saul, ci doar Și-a înlăturat protecția și Saul a fost expus acelui duh rău, care altădată nu a avut accesul la Saul din pricina protecției care o avea din partea lui Dumnezeu.

Articole recomandate: