De ce Baptiştii nu recunosc botezul copiilor?

Întrebarea la care voi răspunde în acest articol este cu privire la botezul copiilor:

De ce Baptiştii nu recunosc botezul făcut în copilărie? De ce le cer să se boteze din nou persoanelor care trec la această confesiune? Oare botezul copiilor nu a fost o practică din totdeauna a Bisericii?

Să răspund pe rând la fiecare din întrebări.

De ce baptiştii nu recunosc botezul copiilor?

Pentru că Baptiştii se conduc în trăirea şi credinţa lor de Sfintele Scripturi şi botezul este o alegere pe care trebuie să o facă fiecare om în parte. Botezul poate fi oferit cuiva numai în urma credinţei lui personale în Dumnezeu. Domnul Isus le-a spus ucenicilor:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:15-16)

Cum vedeţi bine, textul pune accentul pe credinţă în primul rând. În ziua Cincizecimii, după ce au ascultat predica lui Petru, un mare număr de oameni s-au botezat după ce au primit propovăduirea lui Petru, adică au crezut în Domnul Isus pe care L-a propovăduit Petru:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. (Faptele apostolilor 2:41)

Cum vedeţi, nu toţi au fost botezaţi şi nici despre copiii lor nu spune că ar fi fost botezaţi acolo. Există multe alte pasaje biblice care arată acelaşi adevăr. Iată un text:

Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, (Faptele apostolilor 8:26-39)

 

Botezul copiilor nu este dovada credinței lor

Textul arată foarte clar că credinţa personală în Domnul Isus a fost condiţia de bază pentru famen ca să fie botezat de Filip şi doar atunci când el singur, personal, cu gura proprie, a mărturisit că crede în Domnul Isus Hristos şi a cerut să-i fie administrat botezul, atunci a fost botezat.

Botezul copiilor făcut de părinţi în copilărie nu este biblic şi deci, nu este valabil, pentru că nu are la bază credinţa personală în Domnul Isus Hristos.

Oare botezul copiilor nu a fost o practică din totdeauna a Bisericii?

Nu, nicidecum. Cu toate că ne relatează despre botezul multor persoane, nu există o singură menţiune în Biblie despre botezul copiilor, care nu au crezut încă în Dumnezeu.

Unii din cei mai mari părinţi ai Bisericii s-au botezat fiind maturi. De exemplu, Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) s-a botezat la 25 de ani, Sf. Grigorie de Nazianz la 28, iar Sf. Vasile cel Mare la 26 de ani. Poate veţi spune că au provenit din familii de necreştini şi s-au întors târziu la creştinism. Nicidecum. Tatăl Sf. Vasile cel Mare, tot Vasile, a fost un foarte bun creştin şi fiind profesor de retorică a fost numit de oameni “profesor obştesc de virtute”. Mama lui Vasile cel Mare, Emilia, a fost fiică de mucenic creştin. Împreună au avut 10 copii din care 4 au întrat în numărul sfinţilor canonizaţi de Biserica Ortodoxă şi care sunt Marcina cea tânără, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru al Sevastiei. Toţi copiii au primit o educaţie creştinească din copilărie, dar nu au fost botezaţi de mici ci au fost lăsaţi să creadă şi să aleagă ei singuri să se boteze.

Chiar mai mult, aşa cum Biserica Ortodoxă şi alte confesiuni au mers în extrema botezul copiilor, în secolul IV mulţi amânau botezul până în clipa morţii de frica să nu păcătuiască după botez crezând că botezul le garantează intrarea în Împărăţia Cerurilor. Pentru astfel de oameni a predicat Sf. Vasile cel Mare  omilia a XIII-a “Îndemnătoare la Sfântul Botez”. Dar, şi în această predică, el accentuează importanţa alegerii personale a fiecărui om să se boteze şi scrie:

Fă ce a făcut eunucul! Acesta a găsit pe catehet şi n-a dispreţuit învăţătura; bogatul a poftit pe sărac să se urce n căruţă, cel falnic şi mândru, pe omul simplu şi nebăgat în seamă; a fost învăţat Evanghelia Împărăţiei, a primit în inimă credinţa, dar n-a amânat pecetea Duhului; iar când a întâlnit apa, a zis: “Iată apa!” – cuvânt izvorât dintr-o mare bucurie sufletească – , “Iată ce căutam! Ce mă împiedică să mă botez?”. Unde voinţa este gata, nu este nicio piedică. Dumnezeu, Cel ce ne cheamă, este iubitor de oameni, slujitorul Lui la îndemână, iar harul, din belşug. Bunăvoinţă să fie, şi nicio piedică nu va mai fi! (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, Bucureşti 2009, pag. 235)

Botezul prin credinţă nu este o invenţie a Baptiştilor, ci o condiţie lăsată de Domnul Isus în Evanghelie pe care o parte din cei ce se numesc creştini o trec cu vederea pe când Baptiştii o respectă tot aşa cum au ales să respecte şi restul învăţăturilor Noului Testament.