Cum să procedezi cu părinţii beţivi?

Întrebare:

Cum să te comporţi cu rudele beţive pentru a le conduce la mântuire? E o întrebare care mă frământă pentru că nu ştiu cum să mai procedez cu părinţii mei. Am încercat să fiu bună cu ei, să arăt înţelegere, să le port de grijă pentru nevoile zilnice. Şi cu ce mă aleg? Ei continuă în acelaşi fel, chiar mai rău, şi dacă încerc să le spun ceva de starea în care se află, de nevoia de a schimba ceva, imediat sar cu acuzaţii şi învinuiri. Am încercat să nu iau legătura cu ei timp de câteva luni, a fost o uşoară schimbare în bine, care a ţinut până la prima ocazie de a bea şi totul a reînceput. Sunt la o etapă când chiar nu ştiu ce să mai fac şi nici nu ştiu dacă mai vreau să mai fac ceva pentru ei.

Înţeleg că situaţia este deosebit de grea şi apăsătoare, dar aceasta nu anulează porunca a cincea din Decalog (Cele 10 porunci) care spune:

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Exodul 20:12)

A cinsti, însă, nu înseamnă să tolerezi păcatul beţiei la care ei se dedau. Cred că este bine să le cumperi produsele alimentare, hainele şi alte lucruri de care au nevoie, dar să nu le fie daţi bani pe care îi pot folosi pentru a cumpăra alcool ca să se dedea la beţie.

Ca să ajuți părinții să se elibereze de beție trebuie să continui să le vorbeşti despre situaţia lor, dar să nu te concentrezi atât de mult la starea lor păcătoasă ci mai degrabă la eliberarea pe care o pot avea prin credinţă în Domnul Isus.

Nu înceta să le arăţi afecţiune şi dacă sunt deschişi, vorbeşte-le cât mai mult despre Domnul Isus Hristos şi despre felul cum credinţa în El a schimbat vieţile altor oameni şi pe a ta.

Copiii care au părinţi beţivi experimentează ruşine pentru ei, dar şi aceasta este o încercare pe care trebuie să o răbdăm, aşa cum ne învaţă Dumnezeu în Scripturi când zice:

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1:2-4)

Nu dispera. Chiar şi această situaţie, Dumnezeu o foloseşte pentru ca să-ţi zidească un caracter frumos. Primeşte toate lucrurile ca din mâna Lui.