Soarta „creștinilor” care vor rămâne pe pământ după răpirea Bisericii

Întrebare:

Care va fi soarta creștinilor care se înșală singuri și care vor rămâne pe pământ după răpirea Bisericii?

creștinii care vor rămâne pe pământ

Creștinii care nu vor fi găsiți pregătiți la venirea Domnului Isus, adică nu vor fi născuți din nou, vor avea parte de toate urgiile scrise în cartea Apocalipsa, dar ei vor avea încă o șansă de a fi mântuiți, o șansă pentru care va trebui să plătească cu prețul vieții lor. În perioada activității Antihristului toți locuitorii pământului vor fi obligați să primească semnul Antihristului (sau fiarei) pe frunte sau pe mâna dreaptă (fără care nu vor putea cumpăra și vinde nimic) și să se închine fiarei. Cine se va opune și nu va dori să primească acest semn și să se închine fiarei, va fi omorât. După a doua venire a Domnului Isus pe pământ, biruitorii fiarei, adică cei care au ales să fie mai degrabă omorâți decât să se închine fiarei, vor fi judecați, vor învia și vor împărăți cu Hristos o mie de ani:

Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mînă. Ei au înviat, și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat pînă nu s-au sfîrșit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiți și sfinți sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani.(Apocalipsa 20:4)

Ei vor avea trupuri noi, ei vor împărăți cu Hristos o mie de ani, dar ei nu vor fi parte din Biserică, Mireasa Mielului, fiindcă la acel moment nunta Mielului va fi anunțată deja și Mireasa pregătită (înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani).

“…Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in supțire, strălucitor, și curat”. (Inul subțire sînt faptele neprihănite ale sfinților.) Apoi mi-a zis: “Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: “Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei”.) Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă “Cel credincios” și “Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: “Cuvîntul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supțire, alb și curat. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Și va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: “Împăratul împăraților și Domnul domnilor”. (Apocalipsa 19:7-16)

Dar dacă nu vor fi gata să plătească prețul (nu vor refuza să se închine fiarei), soarta lor va fi soarta celor necredincioși!

“…Dar cît despre fricoși, necredincioși, scîrboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua”. (Apocalipsa 21:8)

Eu cred că este un joc periculos pentru cei care amână pocăința și se joacă „de-a credința”: în primul rând nu știi care este numărul zilelor care ți-au fost rânduite de Dumnezeu, iar în al doilea rând, nu cred că ar fi mai ușor să faci față presiunilor dinafară (urgiile care urmează după răpirea Bisericii), dacă nu poți acum face față presiunilor dinăuntrul tău! Ziua de mâine nu este în mâinile tale! Dacă nu ai intrat în odihna Domnului, primindu-L pe Domnul Isus, nu doar ca Mântuitor, dar și ca Domn al vieții tale, fă-o astăzi, fiindcă mâine poate fi prea târziu!

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mîntuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfînt, împărțite după voia Sa! (Evrei 2:1-4)

… și din nou:

Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. (Evrei 4:1-2)

De aceea, nu vă mângâiați cu gândul că Dumnezeu este un Dumnezeu care oferă noi șanse! S-ar putea întâmpla să te coste prea scump o nouă șansă sau s-ar putea nici să nu mai ai o altă șansă! Cei din poporul Israel care au ieșit prin credință din robia Egiptului, dar nu au vrut să intre în țara promisă prin credință, nu au mai avut șansa să intre în această țară: Dumnezeu nu le-a mai oferit această șansă, ci a jurat în mânia Sa că nu vor intra în odihna Sa și trupurile lor moarte au rămas în pustie!

Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea (în țara promisă), și v-ați răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. Ați cîrtit în corturile voastre, și ați zis:”Pentrucă ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mînile Amoriților și să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au muiat inima, zicînd: „Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decît noi; cetățile sînt mari și întărite pînă la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de ai lui Anac” . Eu v-am zis: „Nu vă spăimîntați, și nu vă fie frică de ei. Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuș pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi subt ochii voștri în Egipt. Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut pînă la sosirea voastră în locul acesta”. Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiați să mergeți, și ziua într-un nor. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mîniat, și a jurat, zicînd: „Niciunul din bărbații cari fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers, o voi da lui și copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului”. (Deuteronom 1:26-34)

Articole recomandate: