De ce creştina nu poate merge în căsătorie după un musulman?

Întrebare:

După cum înțeleg, musulmanii sunt necreștini, pentru că nu cred în Isus Hristos ca fiul lui Dumnezeu, ci ca un profet mai înainte de Mohamed. În așa context ar fi trebuit să renunț la dragostea mea pentru bărbatul pe care îl iubesc pentru că este musulman și să cred că “perechea mea creștină va apărea la timpul potrivit”. Vreau doar să mai aflu, de ce musulmanii ca “comunitate mult credincioasă în Dumnezeul lor” acceptă căsătorii cu creștine (creștini)? Vă rog mult, vreau să înțeleg sensul acestui pasaj din Biblie:  “Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:7-8)” Necreștinii nu sunt capabili sa iubească? Despre care Dumnezeu se vorbește dacă o ființă ateistă e îndrăgostită? Dragoste către acest bărbat este o binecuvântare sau o ispită? Vă rog mult să mă scuzați pentru atâta curiozitate! Vă mulțumesc anticipat!

De ce creştina nu poate merge în căsătorie după un musulman?Creştinii se pot căsători doar în Domnul

Aşa este, musulmani nu sunt creştini pentru că ei nu recunosc divinitatea Domnului nostru Isus Hristos şi deci, nu recunosc şi nu acceptă mântuirea prin credinţă în jertfa Lui. O altă cale de mântuire nu există. Domnul Isus a spus:

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

Creştina nu se poate căsători nu doar cu un musulman, ci cu orice bărbat de altă religie sau măcar cu cineva care se crede creştin dar nu este născut din nou şi în legământ cu Domnul Isus Hristos. Nu se poate căsători cu nimeni din ei tocmai pentru ei nu fac parte din Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Am abordat acest subiect mai pe larg în articolul “Credinciosul se poate căsători doar întru Domnul”.

De ce musulmanii acceptă căsătoriile cu creştinii?

Conform teologilor islamului Coranul le îngăduie bărbaţilor musulmani să ia în căsătorie femei din “popoarele Cărţii”, adică din popoare cărora le-a fost date mai înainte Sfintele Scripturi şi printre aceştia sunt Iudeii şi Creştinii. Îngăduinţa aceasta este doar pentru bărbaţi pentru că în felul acesta ei “le oferă posibilitate femeilor să devină urmaşe ale lui Allah”, adică le vor face să devină musulmane şi prin însăşi faptul că femeile aleg să meargă într-o astfel de căsătorie deja acceptă islamul. Exact din aceste considerente este interzisă de Coran şi căsătoria femeilor musulmane cu bărbaţi de alte religii, inclusiv creştini sau iudei, ca nu cumva acestor femei “să le fie oferită posibilitatea” să devină creştine. De fapt, creştinul adevărat nici odată nu vor lua în căsătorie o femeie musulmană sau de altă religie, ci doar o creştină adevărată pentru că Dumnezeu nu acceptă  căsătoria ca metodă de misiune.

La ce se referă textul biblic 1 Ioan 4:7-8?

Apostolul Ioan a scris Epistola I în contextul când creştinismul era atacat de gnosticism, o erezie care încerca să amestece filozofia greacă şi învăţătura creştină. Conform gnosticilor, creştinii se împărţeau în carnali şi duhovniceşti şi gnosticii se credeau a fi duhovniceşti pentru că au primit această “gnosă” misterioasă, iar pe restul creştinilor îi considerau carnali şi se fereau de ei sub pretext că pot deveni şi ei carnali, sau că carnea nu are nimic cu spiritul. De aceea, Ioan le scrie credincioşilor că cel care îl cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu îl iubeşte şi pe fratele său creştin, iar cel care nu are dragoste pentru fratele său creştin nu se poate pretinde a fi creştin oricât de spiritual nu s-ar pretinde el.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:7-8)

În continuarea acestui pasaj mai scrie:

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. (1 Ioan 4:9-12)

Sunt necreştinii incapabili să iubească?

Înainte ca să răspund la această întrebare, trebuie să specific că pentru cuvintele care sunt traduse în română “dragoste” sau “iubire” în limba greacă există trei cuvinte diferite care poartă o încărcătură semantică diferită.

STORGE este primul fel de dragoste şi se referă la dragostea firească pe care o avem în mod firesc pentru membrii familiei, pentru cei care ne sunt dragi şi despre care Biblia spune că unii oameni o vor pierde în vremurile din urmă, lucru care se manifestă din plin azi.

FILEO este al doilea cuvânt şi semnifică dragoste reciprocă, dragoste care  spune că “te iubesc pentru că mă iubeşti” şi “dacă nu mă mai iubeşti tu nu te mai iubesc şi eu”.

AGAPE este dragostea divină, dragostea necondiţionată şi în pasajul din I Ioan 4 tocmai despre aşa o dragoste este scris. Dragostea aceasta urmăreşte binele suprem al persoanei şi în primul rând mântuirea ei. Despre această dragoste este scris  că vine de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt pe care îl primeşte omul doar atunci când devine creştin la intrarea in Noul Legământ.

Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Romani 5:5)

Poate un necreştin să aibă şi să iubească cu dragoste AGAPE? Las cititorul să judece singur…

Vine de la Dumnezeu dragostea ateiştilor?

Şi ateiştii au fost creaţi de Dumnezeu, chiar dacă ei nu recunosc lucrul acesta şi Dumnezeu este cel care le-a dat dragostea firească STORGE şi FILEO. Este o binecuvântare de la Dumnezeu şi aşa toţi oamenii ajung să se căsătorească şi să întemeieze familii. Trist este că mulţi din ei spun că îşi pierd această dragoste şi atunci renunţă uşor la căsătorie şi divorţează, zicând că nu mai au dragoste unii pentru alţii. Creştinii autentici nu procedează astfel pentru că dragostea lor nu se epuizează fiindcă vine din Dumnezeu şi urmăreşte binele suprem al partenerului de căsătorie.

Mai este un lucru trist… Mulţi oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu numesc dragoste atracţia sexuală (în greacă EROS) şi aşa îşi măsoară ei dragostea. Din moment ce nu mai găsesc partenerul de căsătorie atractiv din punct de vedere sexual zic că nu mai au dragoste şi renunţă la căsătorie, sau, rămân în căsătorie, dar aleg să întreţină relaţii sexuale în afara acesteia.

Dumnezeu să vă ajute să cunoaşteţi dragostea AGAPE, dragostea care o are Dumnezeu pentru noi şi care o primim prin Duhul Sfânt atunci când întrăm în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos.