Creșterea copiilor în frică de Dumnezeu (VIDEO)

Tare mult mă bucur că biserica noastră este binecuvântată cu mulți copii care iubesc Sfintele Scripturi. Ei sunt ascultători de părinți și de profesorii lor și urmează Învățătura Domnului. După cum știți aceasta este o problemă foarte mare cu care se confruntă creștinii din toată lumea. Unii când ajung la vârsta adolescenței nu mai vreau să urmeze calea Domnului.

Mi-a pus Domnul pe inimă să împărtășesc 10 principii necesare pentru creșterea copiilor fie că deja sunteți căsătorit sau nu:

1. Profită de copilărie ca să-L înveți Cuvântul lui Dumnezeu

Copii sunt un dar de la Dumnezeu și copilăria este timpul în care ei stau lângă noi, apoi cresc și pleacă. Noi avem o mare responsabilitate față de copii și anume să-i învățăm Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă gândiți că încă nu este vremea și că ei nu ar înțelege prea multe. Nicidecum, dragii mei. Profitați de timpul acesta ca să-i învățați Scriptura.
În cartea Deuteronom scrie așa:

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronom 6:5-7)

De obicei, suntem obosiți pentru că fiecare avem responsabilități, mergem la serviciu, inclusiv cei care suntem învățători ai Bibliei. Uneori noi, pastorii vorbim toată ziua și când venim acasă parcă am vrea doar să ascultăm, însă vedem că Dumnezeu spune să le vorbim copiilor despre El în orice moment. Noi trebuie să avem un plan și pentru familia noastră. Trebuie să vedem care sunt nevoile duhovnicești ale copiilor noștri și ce să le vorbim astfel încât să le aducem zidire.

Aceasta este o responsabilitate foarte mare pe care o avem, dragii mei. Ce mare har avem noi să cunoaștem metoda aceasta de studiu biblic inductiv, și mai ales manualele create pentru copii. Ele sunt unice. Nu mai există o altă misiune care ar oferi materiale din care copii ar studia direct textul Biblic. Ei fac observarea, interpretarea, aplicarea și așa se adâncesc în textul Scripturii. Niciodată să nu credem că prea mult îi învățăm pe copii. Ia uitați-vă că în versetul acesta spune să le oferim învățătură când suntem acasă, în călătorie, când te scoli și când te culci. Bineînțeles că trebuie s-o facem interesant, așa încât copilul să nu se plictisească, ci să dorească să învețe și să asculte.

În Evanghelia după Matei scrie astfel:

„Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.” (Matei 19:13-15)

Apoi spune:

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)

Înseamnă că această copilărie a fost lăsată de Dumnezeu pentru modelarea caracterului omului. Este o perioadă deosebit de importantă când copilul primește învățătura bine. Deci, să fim înțelepți și să le facem copilăria interesantă și plină din abundență de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să creștem din ei niște oameni a lui Dumnezeu.

În urma unui sondaj pe care l-am pus pe Moldova Creștină, și anume “ce ai vrea cel mai mult copilul tău să ia de la o tabără creștină?”, 87% de oameni au scris că-și doresc să crească spiritual.

2. Nu face idol din copil

Copilul își are locul lui. Nu faceți idol din el. Prima din cele 10 porunci spune așa:

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20:2-3)

Să știți că există mulți părinți care fac din copii lor un dumnezeu. Ei spun că-și trăiesc viața doar pentru copii și fraza aceasta înseamnă că ai făcut din copil un idol. Viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu este ca s-o trăiești pentru El, să o închini Lui și să-ți faci datoria față de copilul tău, învățându-l cum vă spune El.
Dumnezeu este Dumnezeu și El a spus că nu dă slava Lui nicăieri și nu împarte slava Lui cu idolii.

3. Nu scuti copilul de pedeapsă

Mi se pare că lumea aceasta în care trăim a înnebunit, pentru că inversează lucrurile. De exemplu, în lumea noastră se spune că nu se poate să pedepsești copilul, căci îi faci rău. Însă, Scriptura spune că copilul lăsat din capul lui va aduce rușine părinților săi. Nu poți lăsa copilul din capul lui.

“Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată”. (Proverbe 13:24)

Atunci când copilului îi este aplicată pedeapsa, realizează că toate faptele noastre aduc consecințe. Astfel însușește că faptele bune aduc rezultate bune, iar faptele rele, aduc consecințe rele. Deci, cine își iubește copilul, îl pedepsește îndată. De ce oare? Pentru că atunci se face conexiunea și este foarte important ca între cauză și efect să fie făcută îndată o conexiune.

Dumnezeu să ne ajute să fim oameni înțelepți, căci în zilele noastre întâlnim mulți părinți care se laudă că niciodată nu și-au pedepsit copiii. Lor li se pare că aceasta este ceva grozav, un nivel pe care nimeni nu a reușit să-l atingă. Însă, Scriptura spune că oamenii aceștia își urăsc copii și nu-i neapărat să-l pedepsești fizic.

4. Nu tolera încăpățânarea

Încăpățânarea înseamnă a persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți. Toată lumea te convinge că ai făcut rău, dar tu nu vrei să recunoști, nu vrei să accepți.

În următorul verset Moise vorbește poporului Israel înainte de moartea sa. El zice așa:

“Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!” (Deuteronom 31:27)

Aici vorbește la singular, dar se adresează la tot poporul.

Atunci când încăpățânarea este tolerată într-un copil aceasta nu trece, ea se dezvoltă și duhul acesta de răzvrătire va fi mereu. Nu-i de mirare că un copil are un duh de răzvrătire. Biblia spune că „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el„. (Proverbe 22:15)

Am văzut bunei care cedează. Ei se gândesc că așa arată mai buni, mai blânzi. Nu dragii mei, aceasta înseamnă că-i sacrificăm pe copii noștri.

5. Nu pedepsi la mânie.

“Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.” (Proverbe 14:29)

Când copilul face o șotie sau un alt lucru rău, te mânii și îi dai o pedeapsă de care mai apoi îți pare rău. Și eu ca părinte am aplicat pedepse copiilor mei la mânie, lucru de care mi-a părut foarte rău și a ajuns vremea când mi-am cerut iertare de la ei pentru că am aplicat pedeapsa la mânie. Iată aici vedem că cine este încet la mânie are multă pricepere.

Deci, dacă vrei ca pedeapsa pe care o aplici să dea rezultatul dorit, trebuie aplicată cu pricepere și cu înțelepciune.

6. Nu renunța când rezultatele întârzie

Sunt unii copii așa mai încăpățânați, cu un caracter puternic. Poate te gândești că principiul acesta biblic cu pedeapsa nu este adevărat, că oricum nu dă nici un rezultat? Noi nu trebuie să renunțăm și atunci copilul va învăța. Vreau să vă zic că unii copii care au un astfel de comportament, au un caracter puternic și dacă acest caracter este modelat bine, se va vedea și manifesta în misiune.

“Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori!” (Proverbe 19:18)

Aceasta se referă la copii care nu se supun nicicum și la nici o pedeapsă. Scriptura spune să-l pedepsești, să nu renunți. Aceasta este la fel ca atunci când înveți un lucru. Unii oameni învață repede ceva, iar alții mai greu, dar când prind firul, însușesc mai bine decât ceilalți. Nu cedăm până când nu-l învățăm pe copil disciplina.

7. Trebuie să formăm o echipă cu copiii noștri

De multe ori noi suntem în căutarea ucenicilor, dar uităm de copii noștri. De fapt, ei sunt primii ucenici care cresc lângă noi și privesc la exemplul nostru. Trebuie să formăm cu ei o echipă, să-i implicăm în lucrarea pe care o conducem.

Dumnezeu să ne ajute pe toți în aceasta și dacă nu ai făcut-o până acum, implicați-i în lucrarea Evangheliei pe care o faceți.

8. Nu tolera obrăznicia și vorbirea fără respect

V-am mai zis că foarte mulți părinți tolerează obrăznicia copiilor, ei se fac că nu văd. Copilul strigă, dărâmă tot, iar părintele fiind prins cu discuția se face că nu vede. Nu se poate așa ceva. Copilul trebuie să fie oprit și să vorbești cu el. Unii mai spun că uite-l ce-i de îndrăzneț, ce grozav este, dar nu confruntați obrăznicia cu îndrăzneala. O astfel de purtare este obrăznicie și nu trebuie să fie tolerată.

De asemenea, trebuie să-l înveți pe copil respectul și omenia chiar dacă este foarte greu. Dar cât de ușor este să-l înveți obrăznicia, pentru că aceasta este deja în firea noastră. Toți am fost născuți în păcat și avem porniri de obrăznicie, răutate și de nesupunere. Dacă copilul nu ascultă, trebuie să-i fie aplicată pedeapsa înțeleaptă, gândită bine, adică trebuie să ne gândim ce pedeapsă i s-ar potrivi mai bine.

În Scriptură spune: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”(Exod 20:12)

Cuvântul „cinstește” include îngrijire și ajutorare, însă acesta mai include și un respect profund pentru mamă, tată, bunei, pentru cei mai în vârstă și pentru toți cei din jurul nostru. Vreau să vă mai spun că noi, cei maturi trebuie să-i tratăm cu respect pe copii, căci astfel vor învăța și ei să arate această calitate față de alții. Dacă noi îi tratăm cu dispreț, făcând glume proaste pe seama lor, atunci și ei vor învăța să disprețuiască.

9. Învață-l pe copil să aibă o atitudine corectă față de tehnologii

Majoritatea părinților au de lucru și se gândesc să-i ofere copilului telefonul pentru a reuși să-și termine ce are de făcut. Astfel, copilul devine dependent de telefon, devine isteric, nesupus, încăpățânat. Ce putem face în astfel de situație?

Este adevărat că nu putem să-l creștem ca în junglă, lipsit de aceste tehnologi, care au devenit parte din lumea noastră. Însă, noi trebuie să-i învățăm o atitudine corectă față de lucrurile acestea.

Apostolul Pavel a spus așa:

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12)

Aceste lucruri trebuie să fie explicate copilului încă de mic. Există o grilă după care trebuie să alegem lucrurile în viața aceasta. Primul lucru este să fie util. Al doilea lucru este să nu pună stăpânire pe tine.

“Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”(1 Corinteni 10:23)

Iar al treilea lucru pe care trebuie să îl explicăm copilului este că ceea ce privesc sau ceea ce fac trebuie să aducă zidire. Astfel îl ajutăm pe copil să aibă discernământ, să aleagă lucrurile.

10. Nu corupe copilul cu confort

Mulți părinți au suferit mult în tinerețea lor și se gândesc să facă orice ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Acestea este o corupere a copilului. Când Domnul Isus s-a înălțat la cer, El ne-a dat marea însărcinare:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:19-20)

Această mare însărcinare este total opusă confortului. Copiii noștri trebuie să se realizeze, să fie ceea ce vrea Dumnezeu aici pe pământ și când vor intra în Împărăția Cerului să poată zice fiecare din noi așa cum a zis apostolul Pavel:

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)

Deci, trebuie să le oferim copiilor posibilitatea să trăiască aventura aceasta de ucenici ai Domnului Isus Hristos. Trebuie să mergem cu copii în misiune, ca ei să vadă și să înțeleagă că trebuie să vestim Evanghelia. De asemenea, să venim cu ei la închinare, să mergem și să slujim împreună cu ei. Să știi că aceasta este o mare bucurie pentru ei, iar confortul îi plictisește.

Așa să ne ajute Dumnezeu!