Este corect să aperi credința copilului oprindu-l să-și facă temele de la școală?

În acest articol voi răspunde unei cititoare a portalului moldovacrestina.md care este în dilemă privitor la copilul său care are de făcut teme de acasă care contravin convingerilor religioase. Mai jos afișez întrebare:

Fiul prietenei mele învață la școală în clasa III-a și la citire le dau pentru acasă să citească povești și legende despre diferiți zei, horoscop, etc. Prietena mea este creștină și nu acceptă ca să-i fie infectată mintea copilului ei cu tot felul de învățături false. De aceea, ea îi interzice copilului să-și facă temele de casă și ca rezultat copilul aduce acasă doar note negative. Tatăl copilului este indignat de interdicția pusă de soție și îi cere copilului să-și facă temele de casă. Prietena mea este tulburată și nu știe cum este corect să procedeze. Copilul este totdeauna sub presiune și îi este rușine să spună la școală despre credința lui în Dumnezeu. Sfătuiți-ne, vă rog, cum trebuie să procedăm. Vă sunt foarte mulțumitoare pentru răspunsuri, pentru articolele pe care le scrieți și pentru toată munca care o faceți. Slăvim pe Dumnezeu pentru dumneavoastre!

Înainte ca să vă dau răspuns, vreau să vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere și vă solicit să vă rugați ca să-mi dea Dumnezeu înțelepciune, putere și disiplină ca să fac față acestei lucrări și să-mi dea totdeauna Cuvânt de la El după nevoile sfinților și a tuturor oamenilor care doresc să-L cunoască.

Este de apreciat faptul că prietenei dumneavoastre îi pasă cu adevărat de starea sufletului copilului ei. În vremurile noastre puțini sunt părinții care se interesează și se gândesc la soarta veșnică a copiilor și care investesc cu adevărat în relația copiilor lor cu Dumnezeu. Totuși, prietena dumneavoastre are nevoie de câteva sfaturi importante pe care i le voi da în continuare.

1. Nu întărâtați copilul la mânie

În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Dacă i se interzice copilului să-și facă temele de casă, el când va merge la școală, va fi privit cu dispreț și de profesoară și de colegii lui. Mai mult, el va începe să se ascundă și de mama lui și va duce o viață ipocrită, pentru că se va afla sub presiune continue și la școală și acasă. Și apoi, dacă nu-și face temele, cum va crește el în cunoștințe și ce viitor va avea acest copil? În loc să-l opriți, mai bine…

2. Faceți împreună cu copilul temele de casă

Nu faceți temele pentru el, ci faceți îmrpeună cu el și lăsați-l pe el să răspundă la întrebări, să citească, și oriunde este cazul, explicați-i ce este potrivit și ce nu se potrivește cu învățătura lui Dumnezeu din Biblie. Așa, paralel cu ceea ce învață la școală, copilul va învăța Cuvântul lui Dumnezeu și își va face deprinderea să treacă toate cunoștințele pe care le primește prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu și să aibă atitudine corectă creștinească față de orice învață.

3. Nu vă creșteți copilul „în seră”

Unii părinți, din dorința lor exagerată de ai păzi pe copiii de influențele rele, le interzic totul și caută să-i ferească de compania oamenilor necredincioși. Și aceasta este foarte greșit. Copiii ne-au fost încredințați de Dumnezeu ca să-i creștem în învățătura Lui și să-i pregătim pentru viață frumoasă creștinească și ca să-și facă apoi slujba de preoți în mijlocul generației lor în orice loc se vor afla. Domnul Isus a spus în predica de pe munte:

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)

Dacă ne ferim de oamenii din jur atunci nu mai avem pentru cine să luminăm și se primește că ne ascundem sub obroc. Mai bine să-i învățăm pe copiii cum să lumineze în orice loc și pentru aceasta să le dăm lumină din Cuvântul lui Dumnezeu ca să aibă și ei apoi cum să răspundă în orice împrejurări și la orișicare om.

4. Învățați copilul cum să procedeze când este învățat lucruri greșite

În Epistola I a lui Petru este scris:

…sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (1 Petru 3:15-16)

Dacă veți face temele cu copilul acasă, dacă veți discuta cu el lucrurile care sunt învățate la școală și îl veți învăța ce este scris în Sfintele Scripturi, el singur va lua atitudine atunci când va auzi afirmații care nu se potrivesc cu învățătura sfântă a Bibliei. Tare ne-am bucurat cu soția când am auzit de la un coleg de clasă a lui David, băiatul nostru, că atunci când profesorul spune ceva despre originea omului, a pământului, a universului, etc. toți elevii din clasa se întorc spre David să afle ce va spune el. Noi am făcut totdeauna studiu biblic cu copiii noștri și am căutat să discutăm lucrurile pe care le învață ei la școală. Dacă erau învățați că omul provine de la maimuță, atunci am discutat rând pe rând pretinsele „argumente” evoluționiste de la școală și le-a prezentat argumentele științifice creaționiste. Aceasta, bineînțeles, a cerut de la noi să căutăm, să cercetăm, să învățăm și noi. Așa trebuie să facă fiecare părinte.

Un alt caz a fost cu fiica noastră Tika. Când învăța la Colegiul Pedagogic „A. Mateevici”, s-a întâmplat odată să fie vizitați de un scriitor, care, printre altele a spus că anterior a activat ca și ginecolog și că a făcut multe avorturi. Din moment ce a auzit aceasta, fiica noastră s-a ridicat în picioare, și a spus în fața la toți studenții și profesorii adunați, că nu acceptă să mai asculte pe un om care iese în față să se laude cu astfel de crime săvârșite. A fost cam dur și poate că se putea să le spună și altfel, dar, este de apreciat că fără să fim alături de ea, fără să-i cerem noi, a luat atitudine când a fost într-o împrejurare unde aceasta se făcea necesară.

5. Nu mergeți la extreme

Este o extremă să-i împiedici pe copiii să citească sau să aculte povești și legende. Toți oamenii știu că poveștile și legendele sunt lucruri inventate de oameni ca să dea o învățătură oarecare copiilor. În toate vremurile și la toate popoarele au existat povești și, de obicei, prin povești se caută ai învăța pe copiii lucruri folositoare cum ar fi hărnicia, sinceritatea, bunătatea, etc. Tot așa este și cu privire la moș Crăciun, etc. Mai bine asigurați-vă dacă poveștile care sunt spuse nu conțin în ele ceva lucruri greșite și dăunătoare, sau acolo unde este cazul, să le spuneți copiilor ce este greșit și ce nu îngăduie Cuvântul lui Dumnezeu să se facă.

Sunt de apreciat scriitorii care au compus povești ce transmit adevăruri creștine, cum ar fi „Povestea ținutului Narnia” de C.S.Lewis. Și cu privire la miturile grecești care de altfel sunt estența religiei Greciei Antice, tot trebuie să le spunem copiilor ce sunt și că este o religie pe care și-au făcut grecii. Recent am avut o discuție cu băiatul nostru David care tocmai le învață la școală și când l-am întrebat ce crede, mi-a spus că grecii și-au făcut niște zei mai păcătoși ca ei ca să-și poată îndreptăți trăirea lor păcătoasă și mi-a dat multe exemple. Cel mai bine este să-i învățăm pe copiii să aibă o atitudine trează și toate lucrurile care li se spun la școală să le abordeze din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu și să le folosească ca și punct de pornire pentru a le vesti colegilor și profesorilor Evanghelia.

6. Trebuie să le interzicem copiilor unele teme de la școală

Cu ceva timp în urmă,  băiatul nostru Daniel a primit însărcinare să citească în vacanța de vară și cartea „Hronicul Găinarilor” de Aureliu Busuioc. După ce i-am cumpărat cartea ( mai bine n-o cumpăram nici odată…) i-am dat să o citească. N-au trecut nici 20 de minute de citire și a venit Daniel foarte indigant să-mi spună că el refuză să citească mai departe. L-am întrebat de ce și mi-a arătat chiar de la primele pagini scrise niște înjurături porcoase. Am apreciat mult discernământul fiului și m-ași fi bucurat și mai mult dacă avea acest discernământ și profesoara, și cei de la Ministerul Educației ca să nu le recomande astfel de cărți copiilor. M-am mai bucurat și de faptul că nu a fost nevoie să-i interzic copilului să citească acea carte. El avea discernământul lui și a știut să facă deosebire între ce este bine și ce este rău și l-am apreciat pentru aceasta.

Invit pe toți cititorii să se expună pe marginea acestei întrebări și să scrie despre experiențele lor la comentarii. Ce ați făcut ca și părinte când la școală copiii au fost învățați lucruri greșite sau chiar dăunătoare?

Ași dori să știu și părerea elevilor despre subiectul discutat în acest articol…

Articole recomandate: