Cu privire la originea omului…

Aşa cum am mai scris, acum este perioada când elevilor la şcoală li se predă minciuna potrivit căreia omul ar fi provenit de la maimuţă. Cu mai mulţi ani în urmă a început să circule pe Internet această poezie de un autor anonim. S-ar putea să vă prindă bine la lecţiile de istorie, sau de biologie, etc.

Revolta unei maimuţe
Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.
E-adevărat că omul a coborât la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-a coborât DIN noi!