Cine sunt sfinții care au înviat și au ieșit din morminte la moartea Domnului Isus?

Întrebare:

”Cine sunt sfinții care au înviat și au ieșit din morminte când Domnul Isus Și-a dat duhul, așa cum scrie la Matei 27:50-53? Sunt aceștia sfinții care au fost pe pământ de la facere până la răstignirea Domnului Isus? Sfânta Cetate, în care au intrat ei, este în rai, în Împărăția Cerului sau în Noul Ierusalim? Cei care i-au văzut sunt oamenii de pe pământ? Am înțeles că Noul Testament scrie despre răpire și înviere până la împlinirea evenimentelor din Apocalipsa. Dar Vechiul Testament scrie despre răpire și înviere?”

Înainte ca să citiți răspunsul la aceste întrebări, vă propun să citiți atent textul la care s-a făcut referință:

Isus a strigat iarăși cu glas tare, și Și-a dat duhul. Și îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui (a Domnului Isus – nota autorului), au intrat în sfânta cetate, și s-au arătat multora. (Matei 27:50-53)

1. Cine sunt sfinții care au înviat la moartea Domnului Isus?

În primul rând, în acest text nu se vorbește despre învierea tuturor sfinților care au murit până la răstignirea Domnului Isus. Evanghelistul specifică ”multe trupuri ale sfinților, care muriseră, au înviat”. Deci, nu au înviat toți sfinții, ci mulți dintre ei. Faptul că ei, după înviere, au intrat în sfânta cetate, ne duce la gândul că aceștia erau din mijlocul poporului Israel, poate chiar din Ierusalim, persoane care aveau mormintele în preajma Ierusalimului.

Această înviere nu este învierea pentru viața veșnică despre care scriu Sfintele Scripturi, adică învierea în trupuri nemuritoare. Ei au avut parte de o înviere ca și a lui Lazăr (Ioan 11) și ca a multor altora care, după ce au înviat, au murit din nou la scurt timp. Ei nu au trăit până în zilele noastre. Scripturile ne spun că primul om înviat într-un trup nemuritor este Domnul Isus (1 Corinteni 15:23, Coloseni 1:15). Acești sfinți au înviat înaintea învierii Domnului Isus și aceasta ne întărește convingerea că ei nu au înviat într-un trup de slavă nemuritor ca al Domnului Isus.

Apostolul Pavel, în epistola sa către corinteni, scrie că următorii, după Domnul Isus, vor învia creștinii (Biserica) și nu sfinții din perioada până la răstignirea Domnului Isus:

”Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1 Corinteni 15:21-23)

Din studiul profețiilor știm că sfinții din perioada de până la Hristos vor învia la a doua venire a Domnului Isus, care Se va întoarce pe pământ urmat de biserică, care deja va fi experimentat învierea, când va fi luată la cer la răpire (1 Tesaloniceni 4:13-18, Apocalipsa 19:7-21).

2. Unde este sfânta cetate în care au intrat cei înviați

Din context se înțelege că evenimentele au loc pe pământ:

  • perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos – este vorba despre Templul din Ierusalim;
  • pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat – la fel sunt evenimente de pe pământ;
  • ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate, și s-au arătat multora – mormintele erau pe pământ și ei au ieșit din ele și, respectiv, au intrat în Ierusalimul pământesc și mulți i-au văzut;
    Aceasta a fost o minune, care a dovedit faptul că Domnul Isus este de la Dumnezeu și, respectiv, mesajul Lui este adevărat. Putem presupune că acești sfinți au fost contemporani Domnului Isus și cei din oraș i-au recunoscut. Altfel, locuitorii Ierusalimului ar fi putut crede că aceștia sunt niște venetici și nu s-ar fi mirat să-i vadă.

3. Vechiul Testament despre înviere

În Vechiul Testament este scris despre înviere. În multe texte se vorbește despre restabilirea împărăției lui Israel și faptul că David va fi împărat.

În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile și străinii nu-l vor mai supune. Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, și împăratului lor David, pe care li-l voi scula. (Ieremia 30:8-9)

Vor locui iarăși în țara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, și pe care au locuit-o și părinții voștri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, și copiii copiilor lor, pe vecie, și Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. (Ezechiel 37:25)

Și despre Daniel se spune că va învia:

Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul; tu te vei odihni, și te vei scula iarăși… odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor. (Daniel 12:13)

Sunt multe alte texte care indică la învierea din morți la vremea sfârșitului, dar este un verset care arată foarte clar că sufletul omului este veșnic și că toți vor învia la vremea sfârșitului:

Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața vecinică, și alții pentru ocară și rușine vecinică. (Daniel 12:2)

4. Vechiul Testament despre răpire

În Vechiul Testament nu găsim vreun text în care să fie clar descrisă răpirea. Unii sunt de părere că piatra, care este ridicată fără ajutorul vreunei mâini omenești, pe vremea celor zece împărați care se vor ridica din împărăția a patra, și care apoi lovește această împărăție la vremea sfârșitului și nimicește toate împărățiile lumii (Daniel 2), este o referință la răpirea Bisericii și la a doua venire a Domnului Isus, urmat de biserică.

5. Concluzie

Nimeni să nu se înșele crezând că moartea fizică este sfârșitul. Moartea fizică este un nou început. Pentru unii este o ușă spre o viață fericită alături de Dumnezeu, pentru alții este calea în chinuri veșnice:

Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:26-29)

Atâta timp cât ești în viață aici pe pământ, ai șansa să alegi să-ți petreci veșnicia cu Dumnezeu, crezând și primind Evanghelia, altfel, după moartea fizică, vei învia pentru judecată și-ți vei petrece veșnicia în iazul care arde cu foc și cu pucioasă.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața vecinică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:16-18)

Nu rata această șansă pe care ți-o oferă Dumnezeu! Dacă încă nu te-ai împăcat cu Dumnezeu, azi este ziua când o poți face. Pune-te pe genunchi și cere-I lui Dumnezeu iertare pentru toate păcatele pe care le-ai făcut. Cere-I ajutor și înțelepciune ca să poți căpăta mântuirea. Apoi, începe să citești și să studiezi Evanghelia, fiindcă credință fără cunoaștere nu există. Cuvântul tradus în română credință în Sfintele Scripturi are în vedere cunoașterea adevărurilor Evangheliei, recunoașterea acestora și acceptarea lor. Această credință aduce o schimbare radicală în viața omului prin puterea Duhului Sfânt pe care Îl dă Dumnezeu celor care cred. Această experiență Biblia o numește naștere din nou. Dumnezeu să vă ajute să experimentați această naștere din nou, dacă încă nu ați avut parte de ea.