Are Duhul Sfânt o putere de influență și intensitate constantă?

Am primit o întrebare cu privire la menținerea puterii Duhului Sfânt:

Odată botezat fiind cu Duhul Sfânt, poate un om născut din nou să cadă în imaturitatea lui spirituala mai des in păcat, decât o va face cu timpul, prin creşterea în el a Duhului Sfânt? Aşadar poate un om născut din nou, la începutul lucrării Lui Dumnezeu în inima sa fie mai predispus să cadă în păcat, mă refer aici la dependenţe precum alcool, tutun, pornografie etc. decât ar fi, după un anumit timp să zicem. Întrebarea pe scurt: Are Duhul Sfânt o putere de influenţă şi intensitate constantă de la început până la biruinţa finală?

Ca să înțelegem răspunsul la această întrebare, în primul rând trebuie să înțelegi că:

Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură

Duhul Sfânt nu vine în viața credinciosului pe părți. În momentul când crezi din toată inima în Domnul Isus Hristos și închei legământ cu El, atunci primești Duhul Sfânt (vezi Ezechiel 36:25-27, Ioan 7:39). Când Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt, El nu-L dă pe părți sau în dependență de maturitatea noastră spirituală. Evanghelia după Ioan spune că,

Cine primeşte mărturia Lui(Isus)adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. (Ioan 3:33-34)

Dumnezeu nu are o măsură după care să ne dea Duhul Sfânt. El, ori ți-L dă ori nu.  Am văzut că în  momentul nașterii din nou, Duhul Sfânt vine să locuiască în noi. Dar dacă Îl primim, atunci El vine în toată plinătatea  și cu toată intesitatea Sa. Dacă Duhul Sfânt nu locuiește într-o persoană atunci nu trebuie să așteptăm fapte „magice” de la el, pentrucă fără de El, noi nu putem trăi așa cum Dumnezeu ne-o cere. Trebuie să mai înțelegi ceva;

Duhul Sfânt vine în noi cu toată  roada Sa

Apostolul Pavel, în epistola sa către Galateni, descrie care sunt roadele firii pământești și care este roada Duhului. Citește mai jos pasajul și vezi unde te încadrezi mai mult, ca să înțelegi defapt dacă Duhul Lui Dumnezeu locuiește sau nu în tine.

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. (Galateni 5:19-26)

Dacă roadele sau faptele firii sunt descrise la plural, atunci despre roada Duhului nu spune că sunt mai multe, ci una singură. Adică  roada Duhului tot nu poate fi împărțită. Ori ai tot „pachetul”, ori nu ai nimic. Așa după cum Duhul Sfânt ori vine în vița ta, ori nu, tot așa și roada Sa. Nu poți spune că Duhul Sfânt a adus în viața ta numai dragoste, dar n-a adus bucurie, sau a adus răbdare, dar nu și bunătate. Pentrucă odată venit în noi, Duhul Sfânt ne transformă totalmente  prin faptul că produce în noi toată roada Sa. Totuși,

Credinciosul decide să asculte sau nu de Duhul Sfânt

Chiar înainte de a pune în contrast faptele firii și roada Duhului, Pavel le-a spus Galatenilor:

Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. (Galateni 5:16)

Deci, fiecare copil de Dumnezeu poate umbla cîrmuit  sau nu de Duhul. Ca să înțelegi acest adevăr te îndemn să faci un studiu amănunțit al capitolului 8 din epistola către Romani și atunci vei cunoaște mai bine acest subiect. Însă faptele tale pot înflăcăra sau stinge lucrarea Duhului Sfânt în tine. Cînd a scris prima lui epistolă către Tesaloniceni, apostolul Pavel le-a spus:

Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta. (1 Tesaloniceni 5:16-24)

Contextul hotărăște înțelesul textului. După ce autorul îi îndeamnă pe destinatari să se roage neîncetat și să fie  mulțumitori  Lui Dumnezeu pentru voia Sa în Hristos, următorul verset spune: „Nu stingeți Duhul”. Apoi „Nu disprețuiți  proorociile” adică Cuvântul Lui Dumnezeu. Deci este evident că noi putem stinge puterea Duhul Sfânt în noi sau dimpotrivă să-I dăm voie să lucreze cu o și mai mare putere în noi. Atuci când nu veghem în rugăciune, nu păstrăm o atitudine de mulțumire înaintea Lui Dumnezeu și neglijăm Cuvântul Său,  defapt stingem puterea Duhului Sfânt în noi. Nu înseamnă că noi avem puterea de a stinge Duhul Sfânt. Nu, dar, ce ține de tine și trăirea ta, este alegerea ta cât să asculți și cât nu de El.  Aceasta, nu înseamnă că Duhul Sfânt slăbește în putere sau în intesitatea Sa. Totuși dacă tu începi să duci o viață de nepăsare spirituală, El nu va mai lucra în tine ca înainte.

Mai este o întrebare care cred că deja ți-ai pus-o.

Poate credinciosul păcătui chiar dacă Duhul Sfânt locuiește în el ?

Da, se poate întâmpla… Dar vestea bună este că tocmai din pricina Duhului Sfânt care locuiește în noi, un credincios adevărat nu se va putea complace niciodată cu păcatul. Dacă Duhul Sfânt locuiește în tine cu adevărat, El te va mustra și nu vei mai putea comite un păcat benevol. Nelegiuirea  în viața credinciosului se întîmplă ca și un accident, dar nu este un mod de viață. Apostolul Ioan, cu privire la astfel de accidente, ne avertizează cînd scrie:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. (1 Ioan 2:1)

E posibil să cazi, dar  din pricina lucrării Duhului Sfânt în noi, va exista și o întoarcere deplină. Și atunci când te întorci, tu alegi să asculți din nou, întru totul numai de El.

Dragul meu, Duhul Sfânt nu „slăbește” în putere și intensitate  niciodată. El are o putere consantă, dar tu alegi să te lași călăuzit de El sau nu. Dacă cineva  duce o viață de creștin numai cu numele și continuie să se complacă cu păcatul,   este corect să întrebăm dacă acea persoană a primit Duhul Sfînt, nu dacă Acesta lucreaza cu aceeași intensitate ca mai înainte. El dacă vine în noi, atunci vine cu toată plinătatea, roada și puterea Sa. Totul depinde cît de mult doresc eu să fiu ascultător de El.

Dumnezeu să ne ajute pe toți să trăim o viață plină de puterea Duhului Sfânt.

Articole recomandate: