Ce înseamnă că „cei fără minte” nu vor rătăci pe „calea cea sfântă”? (Isaia 35:8)

Întrebare:

Care este tălmăcirea textului din Isaia 35:8 unde scrie:  „chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească,, pe „Calea cea sfântă”.  Vă mulțumesc.

Cine sunt „cei fără minte”

Sunt mai multe păreri cu privire la interpretarea acestui fragment. Confuzia vine din faptul că dacă „cei fără minte” ar fi să fie pe calea cea sfântă, aceasta ar contrazice toată învățătura Sfintelor Scripturi. De ce? Fiindcă cuvântul în limba ebraică tradus „cei fără minte” este același cuvânt tradus în alte texte „nebun”, „nesocotit”, „prost”. Studiind textele din Vechiul Testament, în care este folosit acest cuvânt în limba ebraică, înțelegem că nu se are în vedere un om bolnav psihic, ci se vorbește despre un om care nesocotește învățătura Sfintelor Scripturi și care nu cunoaște pe Dumnezeu. Nebunul des este pus în contrast cu cel înțelept, care prețuiește învățătura Domnului și trăiește în ascultare de Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu spune despre poporul Israel că este nebun,  pentru că nu-L cunoaște:

Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele. (Ieremia 4:22)

Despre cei nebuni în Biblie se spune că prin prostia lor ei își pierd singuri viața. Iată doar câteva versete, care descriu pe cei fără minte (nebuni):

Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. (Proverbe 1:7)

Cine are o inimă înțeleaptă primește învățăturile, dar cine are o gură nesocotită (în ebraică este același cuvânt tradus la Isaia „cei fără minte”) se prăpădește singur. (Proverbe 10:8)

Înțelepții păstrează știința, dar gura nebunului este o pieire apropiată. (Proverbe 10:14)

… Dar nebunii mor fiindcă n-au judecată. (Proverbe 10:21)

Din pricina neascultării poporului Israel (a nebuniei lui) Dumnezeu avea să-i împrăștie printre toate neamurile ca mai apoi, în mila și îndurarea Lui și pentru Numele Său, să-i aducă în țară și să-i sfințească:

,,Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei. Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în țară, și din pricina idolilor cu cari o spurcaseră. I-am risipit printre neamuri, și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele. Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, așa încât se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din țara lor”. Și am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese”. ,,De aceea, spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile la cari ați mers. De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi supt ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările, și vă voi aduce iarăși în țara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara, pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36:17-28)

Isaia scrie și el foarte mult despre pedeapsa poporului Israel și despre restabilirea (mântuirea) lui ca și națiune. Aceasta este și tema capitolului 35 din Isaia. Având în vedere contextul, traducătorii Septuagintei au tradus expresia „cei fără minte” (așa cum găsim scris în textele masoretice), cu  „cei risipiți”.  Într-o ediție mai veche a Bibliei ortodoxe în limba română, care a fost tradusă din Septuagintă (traducerea Vechiului Testament în limba greacă), găsim scris:

Acolo va fi cale scurtă și cale sfântă să va chema; și nu va treace acolo necurat, nici va fi acolo cale spurcată, cei risipiți vor mearge pre dânsa și nu vor rătăci. (Biblia de la Blaj 1795)

Unele traduceri, cum ar fi „Noua traducere a Bibliei în limba română”, chiar au schimbat și sensul textului pentru a nu contrazice mesajul întregii Biblii cu privire la „cei fără minte”, adică nebuni:

Acolo va fi un drum larg, o cale ce va fi numită „Calea Sfințeniei”. Cel necurat nu va călători pe ea, ci aceasta va fi doar pentru cei ce umblă pe Cale; nebunii nu vor ajunge pe ea. (Isaia 35:8, Noua traducere a Bibliei în limba română).

Ce este „Calea cea sfântă”

Înțelegerea a ceea ce este „calea sfântă” ne va ajuta să înțelegem sensul acestui text. În Biblie când se vorbește despre „cale” se are în vedere o învățătură care dă direcție, un stil de viață, care este potrivită cu gândirea și convingerile omului. De exemplu: calea mântuirii este învățătura care duce la mântuire, calea sfințeniei este învățătura care duce la sfințenie. În Vechiul Testament se vorbește mult despre „calea Domnului”, avându-se în vedere respectarea învățăturii Vechiului Legământ (Legii).

Casa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă” .Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădați de la voi toate fărădelegile, prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și un duh nou. Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi”. (Ezechiel 18:29-32)

La Isaia 35 se vorbește despre Noul Legământ, o nouă cale de mântuire. Dacă Vechiul Legământ (sau Legea) se baza pe fapte, atunci Noul Legământ se bazează pe credință și face posibilă mântuirea, lucru care a fost imposibil sub Lege:

Căci, lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească (Grecește: carnea, aici și peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:3-4)

Despre această cale Dumnezeu a vorbit și prin prorocul Ieremia:

„…Iată, îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea, și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo. Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor și a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu”. Căci așa vorbește Domnul: „După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele, pe care li-l făgăduiesc. Se vor cumpăra iarăși ogoare în țara aceasta, despre care ziceți că este o pustie fără oameni și fără dobitoace, și că este dată în mâinile Haldeilor. Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miază-zi, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul”. (Ieremia 32:37-44)

În Evanghelii se face des referință la textul din Isaia 35, arătând că la venirea Domnului nostru Isus Hristos au început să se împlinească prorociile din Isaia 35.

Ioan (Botezătorul) a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?” Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea. Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire”. (Luca 7: 19-23)

Domnul Isus S-a referit la prorocia din Isaia 35, care vorbește despre calea cea sfântă:

Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb, și limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor țâșni ape, și în pustietate pâraie; (Isaia 35:5)

Ceea ce făcea Domnul Isus era neobișnuit și oamenii recunoșteau puterea lui Dumnezeu:

După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!” (Matei 9:33)

Minunile pe care le făcea Domnul Isus cu cei bolnavi îi făceau pe oameni să se întrebe dacă nu este El cel promis de Dumnezeu, care avea să se ridice din casa lui David și avea să restabilească împărăția lui Israel:

Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut; și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” (Matei 12:22-23)

Deci, „cei fără minte” sunt cei care prin prostia lor își pierd viața, fiindcă nu iau aminte la învățătura lui Dumnezeu, iar „calea cea Sfântă” este Noul Legământ. Rămâne, totuși, întrebarea: ce vrea să însemne afirmația: „chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească pe calea cea sfântă” din Isaia 35:8. Vrea să spună Dumnezeu că oricine intră în Noul Legământ va fi mântuit, indiferent de atitudinea pe care o are față de învățătura Domnului Isus și de felul cum trăiește? Nicidecum! Aceasta ar contrazice toată învățătura Noului Legământ!

Atunci, care este mesajul acestui verset? Analiza acestui capitol ne va ajuta să înțelegem aceasta.

Să urmărim felul cum autorul își dezvoltă gândul în acest capitol, stabilind temele paragrafelor.

Mai întâi autorul arată că țara se va  bucura:

  •   Pustia și țara fără apă se vor bucura;
  • pustietatea
    • se va veseli,
    • și va înflori ca trandafirul (v. 1);
    • se va acoperi cu flori,
    • și va sări de bucurie, cu cântece de veselie și strigăte de biruință,

Apoi arată care va fi motivul bucuriei:

  •  căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului.
  • vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru (v. 2).

După aceasta arată ce se așteaptă de la ei:

  • ,,Întăriți mâinile slăbănogite,
  • și întăriți genunchii cari se clatină (v. 3).
  • Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuș va veni, și vă va mântui”. (v. 4)

Dacă vor asculta:

  • Atunci se vor deschide ochii orbilor,
  • se vor deschide urechile surzilor; (v. 5)
  • atunci șchiopul va sări ca un cerb,
  • și limba mutului va cânta de bucurie;

Ce va face posibil aceasta?

  • căci în pustie vor țâșni ape, și în pustietate pâraie; (v. 6)
  • marea de nisip se va preface în iaz și pământul uscat în izvoare de ape.
  • În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. (v. 7)
  • Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă:
  • niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți;
  • cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. (v. 8)
  • Pe calea aceasta nu va fi niciun leu și nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. (v. 9)

Rezultatul:

  • Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie vecinică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi! (v. 10)

Versetul 8 în care scrie că „cei fără minte” nu vor putea să se rătăcească pe calea cea sfântă, este parte din segmentul care explică cum va fi posibil ca să se deschidă ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta de bucurie. Este vorba despre oameni care au avut handicapuri diferite, dar au fost vindecați și nu mai sunt așa: din moment ce orbul vede, el practic nu mai este orb, iar surdul dacă aude nu mai este surd!

Pornind de la vindecări fizice, Domnul Isus arăta la vindecări spirituale așa cum găsim, de exemplu,  în Evanghelia după Ioan capitolul 9 (vindecarea orbului din naștere):

Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, și cei ce văd, să ajungă orbi”. Unii din Fariseii cari erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” ,,Dacă ați fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-ați avea păcat; dar acum ziceți: „Vedem”. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne”. (Ioan 9:39-41)

Cu privire la întărirea mâinilor și genunchilor slăbănogiți tot găsim în sens duhovnicesc în Epistola către Evrei:

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. (Evrei 12:12)

Concluzie:

Când spune la Isaia 35:8 că „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.”, se are în vedere Noul Legământ în care intrăm prin credință. Cel fără minte când ajunge pe calea aceasta primește vindecare și nu mai rămâne cum a fost, adică fără minte, dar,  odată ajuns pe calea aceasta, Dumnezeu îi va da înțelepciune ca să nu mai rătăcească. Cum este posibil? Prin credință în Domnul Isus noi suntem zidiți în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele:

Căci prin har ați fost mîntuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi sîntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:8-10)

Deci, spre deosebire de Vechiul Legământ, în Noul Legământ faptele nu sunt condiția mântuirii, ci dovada mântuirii. Cei născuți din nou, prin credință în Domnul Isus, primesc Duhul Sfânt, care-i face asemenea chipului lui Dumnezeu:

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. (Ezechiel 36:27)

Prin prorocul Ieremia Dumnezeu a promis că atunci când vor ajunge pe calea aceasta, va pune în ei frica de El ca să nu se depărteze de El:

Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor și a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. (Ieremia 32:39-40)

Când Dumnezeu spune că chiar și cei fără minte nu vor rătăci pe calea cea sfântă, nu vrea să spună că oricine se botează are garantată intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, ci vrea să spună că orice „handicap” moral sau duhovnicesc nu ar avea omul, Dumnezeu îl poate „vindeca” și odată ajuns pe calea cea sfântă (va fi născut din nou), nu va mai rătăci, ci va rămâne credincios Domnului pentru totdeauna. În prima sa Epistolă către sfinții din Corint apostolul Pavel le scrie că pe cei care nu veghează și nu se cercetează, Dumnezeu îi judecă (le trimite neputință, boală, moarte fizică) ca să nu fie osândiți odată cu lumea, pentru că El este credincios Legământului Său și nu permite omului născut din nou să se depărteze de El așa cum a promis prin proroci:

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănînce din pînea aceasta și să bea din paharul acesta. Căci cine mănîncă și bea, își mănîncă și bea osînda lui însuș, dacă nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. Dar cînd sîntem judecați, sîntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osîndiți odată cu lumea. (1 Corinteni 11:28-32)

Articole recomandate: