Dacă în articolul precedent am văzut ce nu este cina Domnului, sau Sfânta Împărtăşanie, în articolul de azi dorim să vedem ce spun Sfintele Scripturi că este Sfânta Împărtăşanie.
Sfânta Împărtăşanie este un act sfânt instituit de însuşi Domnul Isus Hristos
Cu scurgerea vremurilor, oamenii din diferite confesiuni şi biserici au dezvoltat un întreg sistem de tradiţii şi rânduieli care nu sunt lăsate de Dumnezeu pe paginile Sfintelor Scripturi iar unele chiar tocmai sunt contrare celor scrise în Biblie. Nu tot aşa este în cazul Cinei Domnului. Actul acesta sfânt a fost instituit de însuşi Domnul Isus Hristos aşa cum spune Scriptura şi nu vine de la oameni:
Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: “Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: “Luaţi, paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi, a luat o pâine, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: “Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând; “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Evanghelia după Luca 22:14-20)
Sfânta Împărtăşanie este semnul amintirii Legământului încheiat între creştin şi Domnul Isus Hristos
Apostolul Pavel scrie în continuare, în aceeaşi Epistolă I către Corinteni:
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: “Luaţi, mâncaţi, aceasta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”( 1 Corinteni 11:23-24)
Prin acest act, creştinii îşi amintesc într-un mod solemn despre legământul care l-au încheiat cu Domnul Isus Hristos atunci când s-au pocăit şi au ales să trăiască într-o deplină ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci s-au făcut părtaşi făgăduinţelor, sau promisiunilor lui Dumnezeu cu privire la moştenirea vieţii veşnice, a iertării şi a cetăţăniei în Împărăţia Cerurilor.
Vestirea morţii Domnului Isus Hristos
Moartea Mântuitorului a fost una prin care el a plătit preţul pedepsei păcatului întregii omeniri. Prin participarea la Cina Domnului, prin acest act sfânt, creştinii vestesc această jertfă plătită de Domnul Isus Hristos, aşa cum spune Apostolul Pavel în continuare:
Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul aceasta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:25-26)
Când vin în biserică necreştini, adică cei care nu au încheiat încă un legământ cu Domnul Isus Hristos, care nu au primit încă iertarea păcatelor şi Duhul Sfânt, aceşti oameni sunt puşi faţă în faţă cu jertfa mântuitoare adusă de Domnul Isus Hristos la Golgota. Noi, toţi cei care luăm parte la Cina Domnului, prin aceasta arătăm efectul acestei jertfe în vieţile noastre şi îi facem pe ei să înţeleagă cât de urgentă este nevoia lor să ia o atitutinde corectă faţă de mîntuirea lor personală.
Dacă nu ai încheiat un legământ cu Domnul Isus Hristos, sau dacă ai încheiat acest legământ dar nu trăieşti potrivit cu condiţiile lui, participarea ta la acest act sfânt Scriptura îl califică ca a “lua parte la masa Domnului în chip nevrednic”. Când ultima dată te-ai împărtăşit cu trupul şi sângele Domnului Isus Hristos? Participarea ta la acest act a fost una în chip vrednic de Dumnezeu, sau nu?
Cina Domnului mai are o altă implicaţie foarte profundă. Actul acesta implică o judecată şi este o judecată. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să înțelegem profund ce este Sfânta împărtășanie și să nu o luăm în chip nevrednic.