Ce aşteaptă morţii de la rudele lor?

Paştele Blajinilor, sau Paștele celor adormiţi este ziua când aproape toţi cei din poporul nostru se duc la mormintele celor dragi plecați din viață ca să le onoreze memoria. În special femeile se pregătesc mult pentru această sărbătoare. Cumpără lucrurile care vor fi date de pomană și cumpără lucruri bune şi scumpe în nădejdea că, atunci când vor fi date de pomană la mormântul decedatului, vor trece într-un chip miraculos la el şi în lumea lui. Alte femei o fac doar ca să nu rămână în urmă. Să fie în rând cu lumea. Altele o fac chiar din fală şi ca să facă de ruşine pe cei ce nu au nimic. Oricare ar fi motivul lor, toţi cei care se află la cimitir în această zi de pomenire îşi amintesc, mai mult sau mai puţin, de cei morţi şi doresc să ştie ce aşteaptă morţii de la ei.

Noi suntem de o parte şi morţii de alta. Ei ştiu cum gândim şi credem noi, pentru că ei au fost aici. Noi nu ştim cum gândesc şi ce așteaptă morții de la noi, pentru că nu am fost încă la ei. Dar, toţi noi mergem într-acolo şi aceasta este calea pe care merge fiecare om. Dumnezeu, care ştie tot adevărul, nu vrea să fim în neştiinţă. Pe paginile Sfintelor Scripturi El ne descoperă cum este în lumea de după mormânt, ce se întâmplă după moarte, care sunt dorinţele celor plecați din viață cu privire la noi și ce așteaptă morții de la rudele lor.

Ce așteaptă morții de la rudele lor?

Domnul Isus a venit să aducă darul vieţii veşnice care se capătă prin credinţă în El şi cel mai mult a vorbit despre viaţă. Totuşi, a vorbit mult şi despre moarte şi ce se întâmplă cu omul când moare. El a spus şi această întâmplare:

Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta”. ”Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.` Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.` Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraam”, a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16:19-31).

Din citirea cu atenţie a acestei întâmplări, devin clare următoarele adevăruri despre dorinţa celor morţi cu privire la rudele lor care se află în viaţă:

1. Morţii care se află în Locuinţa morţilor doresc apă ca să le fie uşurate chinurile

Chiar dacă vă pare straniu ce spun, aceasta spun Sfintele Scripturi. Bogatul nu a cerut nici haine, nici mâncare, nici bani, ci apă.

Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta. (Luca 16:23, 24)

Un pahar de apă ar putea da de pomană fiecare, indiferent că este sărac sau bogat, dacă ar fi să ajungă la cei morţi. Dar aceasta este imposibil. Nicio picătură de apă nu poate fi transmisă acolo:

„Fiule”, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.” (Luca 16:25)

Deci, nimeni nu poate trece această prăpastie mare.

Îmi amintesc cum, în copilărie, după ce lucram o zi pe deal în zăduf şi se termina apa, ne porneam spre fântână și era atât de mare chinul până ajungeam! Şi de mi-aş fi uns buzele cu apă, mai rău mi-ar fi fost. Vă închipuiți cât de mari sunt chinurile celor ce se află în Locuinţa morţilor, dacă doar o picătură de apă pentru ei ar aduce o uşurare? Nu este drept să credem că toţi cei ce au murit merg în raiul lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi spun:

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)

Deci, este tocmai invers, majoritatea merg la pierzare în Locuinţa morţilor, după care va urma judecata şi apoi, iazul de foc şi de pucioasă.

2. Morţii doresc ca rudele lor să creadă Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu vină în locul de chin

Bogatul din întâmplarea de mai sus se află în locul de chin şi a înţeles că nu este cu putinţă nicicum să vină Lazăr la el pentru a-i uşura chinurile şi nu poate să-i aducă nici măcar o picătură de apă. Atunci…

Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.” (Luca 16:27-29)

Bogatul credea că dacă ar învia Lazăr şi ar apărea în faţa fraţilor lui, care duceau acelaşi mod de viaţă pe care l-a avut el, aceștia vor crede în existenţa vieţii după moarte. Avraam i-a răspuns că dacă nu cred pe Moise şi Prooroci, cu niciun chip nu vor crede chiar dacă va învia cineva din morţi. ”Moise şi Proorocii” era un termen folosit de evrei pentru Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament. Aceasta ne face absolut clar că:

3. Morţii doresc ca rudele lor să studieze Sfintele Scripturi (Biblia) ca să nu vină în locul de chin

Când bogatul insista la Avraam să trimită pe Lazăr în casa tatălui său să le adeverească fraţilor aceste lucruri, Avraam a răspuns:

,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. “Nu, părinte Avraame”, a zis el: „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16:29-31)

Mai spun şi azi oamenii acest argument. De multe ori când le vorbesc despre viaţa veşnică, despre rai şi iad, unii refuză să creadă şi spun că nu a venit încă nimeni de acolo ca să ne adeverească şi să credem. Şi spun aceasta necredincioşii după ce de dimineaţă până seara se salută unii pe alţii cu “Hristos a înviat!”, dar acesta nu este un simplu salut. Este cea mai mare realitate pe care primii creştini au început să o proclame în formă de salut în perioada de la Paşte până la sărbătoarea Înălţării Domnului. Deci, dacă la oameni nu contează aceasta dovadă a învierii Fiului lui Dumnezeu din morţi, atunci cât preţ vor pune pe învierea unuia din rudele lor. Vor căuta să inventeze explicaţii, dar Biblia deţine toate dovezile ca să credem şi să cunoaştem despre viaţa de după mormânt şi morţii doresc, până la lacrimi, ca noi să studiem şi să credem ce este scris în Biblie, pentru că….

4. Morţii doresc ca rudele lor să se pocăiască şi să nu vină în locul de chin

Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Sfintele Scripturi spun:

… toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23) şi că “… plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23)

Când zice moarte nu se referă doar la moartea fizică. Moartea înseamnă despărţire şi, atunci când omul trece prin moartea fizică, se desparte sufletul lui de trup. Trupul merge în mormânt şi sufletul merge la Dumnezeu. Este și o altă moarte, moartea spirituală, când sufletul omului ajunge să fie despărţit pentru veşnicie de Dumnezeu şi să petreacă veşnicia în locul de chin. Bogatul din întâmplarea citată mai sus a trecut prin moartea fizică şi acum se află în locul de chin.

Pentru ca un om să scape de locul de chin trebuie să se pocăiască. Pocăinţa nu trebuie să fie confundată cu spovedania, mărturisirea. Acestea sunt lucruri absolut diferite. Dicţionarul de cuvinte greceşti ale Noului Testament ne dă următoarea definiţie pentru pocăinţă:

Metanoia (pocăinţă în greacă) – schimbare a gândirii şi a scopului unei persoane.

Deci, ca să eviţi locul de chin este nevoie de o schimbare a gândirii şi a scopului vieţii în urma unei studieri profunde a Bibliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Schimbarea gândirii va duce la o viaţă trăită în ascultare de Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu Îl dă celor ce cred în Fiul Său.

Isus a spus odată unui ucenic:

”Vino după Mine!”, ”Doamne”, I-a răspuns el, ”lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: ”Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:59-60)

Prin această vorbă Isus nu a vrut să spună că este greşit sau păcat să ne îngropăm morţii, ci a vrut să spună că nu era prea mare deosebire între mortul care era să fie îngropat şi cei ce-l înmormântau și care erau morţi în greşelile şi păcatele lor. Aceasta o explică mai clar apostolul Pavel, când le aduce aminte creştinilor din oraşul Efes cum au fost înainte de pocăinţa lor şi ce a făcut Dumnezeu pentru ei atunci când s-au pocăit. El zice:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:1-8)

Din Scripturile prezentate mai sus devine absolut clar că morţii doresc de la rudele lor apă ca să le fie uşurate chinurile, dacă nu s-au pocăit în timpul vieţii pe pământ. Apoi, cu mult mai mult decât rudele lor, morţii doresc ca cei apropiaţi ai lor, care sunt încă în viaţă:

• să studieze Scripturile și
• să se pocăiască ca să primească darul vieţii veşnice şi să nu vină în locul de chin după moarte.

Să împlinim dorinţa morţilor şi a lui Dumnezeu.