Moartea, Locuința Morților și Moartea a doua (iazul care arde cu foc și cu pucioasă)

Întrebare:

Aș vrea să știu ce este Moartea din Apocalipsa 20:14 unde spune: „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.”  O Moarte care va fi aruncată în moartea a doua. Este Moartea un loc sau o persoană sau este vorba despre o exprimare metaforică? Întrebarea mi-a aparut în cale într-o discuție cu un martor al lui Iehova despre nemurire și chin veșnic. El ar spune că moartea (adică iazul de foc) nu va mai fi și nu va mai exista nici plâns, nici tânguire. Vă mulțumesc!

Fără a face prea multă teologie, să precizăm ce înseamnă fiecare din aceste trei noțiuni:

1. Moartea este fenomenul separării sufletului de trup.

2. Locuința morților este un loc temporar de chin (Luca 16:19-31), unde sufletele celor răi sunt în așteptarea judecății de apoi (Apocalipsa 20:11-15).

3. Moartea a doua este locul unde se vor afla pentru veșnicie toți cei răi împreună cu Diavolul, Antihristul și Prorocul mincinos.

Deosebirea între Locuința morților și Moartea a doua este că în Locuința Morților sunt doar sufletele celor răi, pe când în Iazul care arde cu foc și cu pucioasă cei răi vor fi chinuiți în trup, acolo ei vor fi aruncați după ce vor învia pentru judecată:

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

În contextul capitolului 20 din Apocalipsa, aceasta ar fi a doua înviere, noțiune pe care autorul nu o folosește având în vedere că aceștia învie pentru moarte, dar sunt alte texte care ne confirmă faptul că cei răi, cei necredincioși vor învia în trup pentru judecată și osândă. Iată câteva din ele:

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta: pentru că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:26-29)

Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică. (Daniel 12:2) (În acest text autorul se referă nemijlocit la poporul Israel)

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:21-23)

Deci, absolut toată lumea, fără nici o excepție, va învia în trup: și cei credincioși și cei necredincioși, cei răi și cei buni, dar soarta lor pentru veșnicie va fi diferită. Viața aici pe pământ a fost dată omului ca să aleagă unde să-și petreacă veșnicia:

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. (Fapte 17:26-27)

Cine depune tot efortul să-L găsească pe Dumnezeu, va petrece veșnicia împreună cu Dumnezeu, dar cine nu-L caută, ba chiar Îl respinge, va avea ca și pedeapsă separarea de Dumnezeu. Aceasta și este moartea a doua:

Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. (2 Tesaloniceni 1:6-10)

Iar dacă vorbim despre o societate unde nu va fi plâns și tânguire, aceasta este societatea care va fi pe pământul nou (Apocalipsa 21-22), care va fi separată total de societatea celor ce vor locui “iazul care arde cu foc și cu pucioasă”. Dacă învățătura despre iazul care arde cu foc și cu pucioasă nu ar fi adevărată, aceasta ar da peste cap toată învățătura biblică despre dreapta judecată a lui Dumnezeu!

Domnul  Isus vorbește foarte mult despre existența iazului care arde cu foc și cu pucioasă, un loc veșnic de pedeapsă pentru cei răi și necredincioși:

Apoi va zice celor de la stînga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine. (Matei 25:41-43)

Domnul Isus avertizează de multe ori pe ascultătorii Săi că cei care nu se vor lepăda de păcatele lor vor merge în iazul care arde cu foc și cu pucioasă:

Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9:43-48)

Vedem că iazul care arde cu foc și cu pucioasă este o realitate și va fi partea celor care nu L-au căutat pe Dumnezeu, care au respins vestea Evangheliei și care au iubit mai mult păcatul decât Împărăția lui Dumnezeu.

Negarea existenței pedepsei veșnice (iazul care arde cu foc și cu pucioasă) este o înșelăciune a celui rău, care îi face pe oameni să se relaxeze și să nu caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu și Împărăția Lui.

Vă recomand să studiați cursul „Cerul, iadul și viața după moarte” care îl puteți procura la librăria creștină „Învățătură din Cuvânt” din Chișinău, care se află la adresa Alecu Russo 59/6 (în pasajul subteran de la stația Mihai Sadoveanu).