Întrebare:
Am lecturat cu deosebit interes articolele dumneavoastră legate de islamism. În opinia mea, cei care nu se nasc din nou și nu trec la credința în Isus Hristos,unicul Mântuitor, nu vor avea parte de viata veșnică după o viața pământească împlinită după sufletul și inima fiecăruia. După citire, o serie de întrebări au răsărit în mintea mea și în măsura în care considerați că puteți răspunde, va mulțumesc anticipat: Cum explicați faptul că unii oameni ai planetei s-au născut în alte religii decât cea dreaptă, creștinismul? Poartă ei păcate ale strămoșilor lor și astfel Dumnezeu le-a hărăzit să se nască în întuneric, deci să nu cunoască pe Isus cel adevărat? Ce șanse credeți că au acești oameni să descopere și să înțeleagă credința adevărată și ce se poate face în acest sens pentru a-i ajuta? Subsemnatul a avut ocazia de a lucra timp de 3 ani într-o țară musulmana și din discuțiile avute cu colegii mei de serviciu de religie islamica, am înțeles că ei considera ca dacă se poartă în bine, adevăr, dreptate și frumos, nu afectează negativ prin comportament pe cei din jur, indiferent de religie, fără a urma învățăturile negative ale Coranului legate de instigarea la violenta etc, vor avea parte și ei de ajutor de la Dumnezeu pe timpul vieții pamântești și de ce nu o viață veșnică după aceasta viață. Ce poziție aveți legat de ideile acestea ale lor?
Voi încerca să răspund pe rând la fiecare întrebare, chiar dacă ele sunt legate una de alta.
Mântuirea este doar prin credință în Isus Hristos
În Biblie scrie:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)
Și mai scrie:
Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3:36)
Dumnezeu dorește să fie căutat și găsit de toți oamenii din toate popoarele și religiile
Cartea Faptele Apostolilor ne relatează că atunci când a venit în Atena:
Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele Apostolilor 17:22-31)
Deci, Dumnezeu a așezat anumite vremuri și hotare locuinței oamenilor ca ei să-L caute și să se silească să-L găsească, iar El spune că nu este departe de fiecare din noi, adică de orice om, din orice națiune. Numai să depună oamenii efortul să-l găsească și aceasta este responsabilitatea lor.
Dumnezeu trimite creștinii să ducă Evanghelia la toate popoarele
Este o foarte mare responsabilitate pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus tuturor creștinilor înainte de înălțarea Sa, așa cum ne relatează Sfintele Scripturi:
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Ev. Matei 28:18-20)
Să mergem și să le spunem Evanghelia la toți oamenii, din toate națiunile și să nu pierdem nici o ocazie pe care ne-o dă Dumnezeu, pentru că de noi ține mântuirea oamenilor din celelalte popoare.
Blestem sau binecuvântare
Toți oamenii din toate popoarele am fost sub blestem din pricina păcatelor noastre, dar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un mare dar, cu viață veșnică prin credință în Isus Hristos și aceasta iar pentru toți oamenii din toate popoarele:
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)
Să nu ținem acest dar pentru noi doar ci să-l ducem la toate popoarele și la cele care zac în păcate și întuneric.
Prin fapte nu poate fi mântuit nimeni
Poate înseamnă ceva în ochii oamenilor eforturile pe care le fac acei tineri despre care ați menționat că se stăruie să trăiască făcând fapte bune, dar înaintea lui Dumnezeu ele nu înseamnă nimic și nimeni din ei nu poate fi mântuit prin aceste fapte, așa cum spune în Biblie:
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:8-10)
Ba mai mult chiar, cea mai mare învinuire care va fi adusă la Ziua Judecății oamenilor care au auzit Evanghelia este tocmai faptul că au respins această unică șansă pentru mântuirea lor și n-au pus nici un preț pe jertfa făcută de Dumnezeu pentru mântuirea lor, așa cum spune Scriptura:
Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Romani 3:18)
Sfătuiesc pe autorul mesajului să le scrie câte o scrisoare la fiecare din prietenii săi vechi și să le explice aceste adevăruri importante chemându-i să se împace cât mai curând cu Dumnezeu prin pocăință și întrarea în Noul Legământ al Domnului Isus Hristos.
Da cititorul a întrat în Noul Legământ ca să capete mântuirea sufletului și darul vieții veșnice? Cine sunt prietenii tăi din alte popoare pe care i-ai cunoscut dar încă nu le-a spus mesajul Evangheliei? Ce poți face azi pentru ei? Fă azi, pentru că nu știi
ce va fi mâine..