Cum să le răspunzi celor care râd de pocăiţi?

Întrebare:

Frate pastor Filat, vă rog să mă călăuziţi să fac cum e mai bine. Eu mă rog Domnului să facă o reformă în viața mea, să mă schimb în credinţă. Cum să le răspund celor care râd de pocăiți?

Cum să le răspunzi celor care râd de pocăiţi?Cum să faci o reformă în viaţa de credinţă?

Dacă doriţi să cunoaşteţi cum să vă pocăiţi, vă recomand să citiţi cu atenţie următoarele articole:

Cum să procedezi cu privire la cei care îi batjocoresc pe pocăiţi?

Când şi-a început Domnul Isus propovăduirea a spus: “Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.” Îndemnul şi chemarea la pocăinţă a fost mesajul cheie al Mântuitorului şi aşa rămâne şi în ziua de azi. Cu părere de rău, mulţi care se pretind a fi unicii creştini adevăraţi au pus în acest cuvânt o conotaţie de batjocură şi îi numesc aşa pe oamenii care au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos şi care fac parte din bisericile evanghelice. Batjocura aceasta la adresa creştinilor adevăraţi care au ales să trăiască conform învăţăturii sănătoase a Mântuitorului nu s-a început de ieri sau de azi. Ea a fost încă de la începutul creştinismului, de aceea în Noul Testament este scris mult la acest subiect.

Domnul Isus ne-a avertizat cu privire la faptul că lumea ne va urâ când a zis:

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. (Ioan 15:18-21)

Apostolul Ioan a spus:

Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea. (1 Ioan 3:13)

Iar Apostolul Petru ne învaţă astfel:

Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi! Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul! (1 Petru 3:14-17)

Conform celor spuse de Apostolul Petru, când pocăiţii sunt batjocoriţi trebuie…

  • Să se considere fericiţi pentru faptul că au de suferit pentru Numele lui Hristos
  • Să nu aibă nici o teamă de cei care îi tulbură pentru credinţa lor
  • Să sfinţească pe Domnul Isus în inimile lor ca Domn, adică să continue să trăiască într-o deplină ascultare de Domnul Isus Hristos şi să nu se ruşineze de El
  • Să fie gata să răspundă oricui le cere socoteala de nădejdea Evangheliei care este în ei
  • Să răspundă la oameni cu blândeţe şi teamă şi nu cu răutate şi răzbunare
  • Să vorbească totdeauna cu un cuget curat şi să se poarte aşa pentru ca cei care bârfesc purtarea frumoasă a pocăiţilor să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care îi vorbesc de rău.

Dumnezeu m-a binecuvântat să am ca şi mentori, învăţători şi părinţi spirituali în Evanghelie pe sora Mia şi fratele Costel Oglice. Îmi povestea sora Mia că fiind încă copil la şcoală, pe vremea lui Ceauşescu, era batjocorită la şcoală şi profesorii îi aţâţau pe copiii să o poreclească “pocăita”. Odată a venit plângând acasă şi i-a spus tatălui ei, pastorul Ion Ordeanu, despre batjocurile pe care le suferă la şcoală. Pastorul Ordeanu fiind un om înţelept, i-a zis: “Cum îţi spune ei? Pocăita? Ce nume frumos! Ce mult aşi da eu să mă numească aşa oamenii! Acesta este cel mai frumos nume pe care poţi să-l poarte un creştin.” Din clipa aceea, spune sora Mia Oglice, şi-a schimbat atitudinea şi nici odată nu s-a mai întristat când o numeau “pocăita” ci invers, se vedea binecuvântată.

Odată fiind într-un sat din România, la ieşirea dintr-un magazin stăteau un grup de bărbaţi şi beau vin şi la uşa magazinului mai sta o bătrânică şi cerşea. M-am apropiat şi i-am dat o pâine şi ce mai aveam şi am întrebat-o cum îi este numele. Dar ea nu auzea bine şi cineva din bărbaţii care beau vin au răspuns pentru ea zicând: “Pocăita îi este numele ei”. Atunci am întrebat-o dacă este pocăită chiar dar mi-a spus că nu este, ci aşa o poreclesc oamenii pentru că se  mai duce din când în când şi ascultă Evanghelia la biserica baptistă din sat. I-am spus atunci bătrânei în auzul tuturor acelor bărbaţi că Domnul Isus ne-a chemat pe toţi la pocăinţă şi că doar cei ce se pocăiesc vor vedea şi vor întra în Împărăţia cerurilor. Toţi bărbaţii au ascultat şi mi-au dat dreptate şi cu prilejul acesta le-am mai spus mai multe din Evanghelie.

Dumnezeu să vă ajute să le spuneţi tuturor ce este pocăinţa adevărată şi să-i ajutaţi să înţeleagă cât de important este să se pocăiască şi că fără pocăinţă nu pot întra în Împărăţia lui Dumnezeu.