Este Avraam tatăl musulmanilor?

Întrebare din comentariile la articolul despre mântuirea poporului Israel ca și națiune:

Dacă evreii vor fi mântuiți în grup doar pentru că au de tată pe Avraam, înseamnă că nici nu trebuie sa creadă în Isus. Iar Avraam, fiind și tatăl musulmanilor, nici ei nu au nevoie să creadă pentru a fi mântuiți?

În articolul “De ce Israel va fi mântuit ca și națiune?” am arătat că Israel va fi mântuit nu din simplul motiv că au ca și tată pe Avraam, ci din cauza făgăduințelor făcute lui Avraam, Isaac și Iacov și pentru faptul că la vremea sfârșitului ei se vor întoarce cu pocăință la Dumnezeu ca și națiune.

În ce privește musulmanii, în primul rând, ei nu sunt un popor, ci sunt adepții unei religii și anume a islamului (de altfel, nu toți musulmanii sunt arabi și nu toți arabii sunt musulmani). În al doilea rând, făgăduințele au fost făcute lui Avraam, Isaac și Iacov, iar Ismael, care se crede a fi tatăl arabilor, nu are parte de aceste făgăduințe.

Nu toți musulmanii sunt arabi și nu toți arabii sunt musulmani

Termenul arab a apărut în secolul IX înainte de Hristos, fiind folosit pentru a denumi beduinii, poporul nomad, din partea de nord a Peninsulei Arabice. La moment, lumea arabă este prezentă în mai mult de 20 de țări în care majoritatea populației este reprezentată de arabi. În aceste țări trăiesc peste 130 milioane de oameni din care 116 milioane sunt arabi. Printre aceste țări se numără: Egiptul, Iracul (Babilonul), Libanul, Siria, Iordania (Amon, Moab și Edom). Altfel spus, nu toți arabii sunt arabi. Pe de altă parte, nu toți arabii împărtășesc islamul, sunt mulți arabi care au adoptat creștinismul sau alte religii.

Ismael nu moștenește făgăduințele împreună cu Isaac

Se crede că arabii sunt urmașii lui Ismael, fiul lui Avraam din Agar, roaba Sarei. Chiar dacă este așa, ei tot nu pot avea parte de făgăduințele făcute de Dumnezeu lui Avraam, fiindcă Dumnezeu a fost foarte specific în cuvintele Sale și nu numai că a specificat că legământul Său îl va încheia cu Isaac, dar i-a spus că făgăduințele Lui nu sunt pentru Ismael, chiar dacă și pe el îl va binecuvânta și-l va face un neam mare. Iată doar câteva texte, care ne arată că Ismael nu are parte împreună cu Isaac.

Când Dumnezeu îi vestește lui Avraam nașterea lui Isaac, Avraam avea 99 de ani și Ismael avea 13 ani. Când a auzit Avraam vestea aceasta, s-a aruncat cu fața la pământ și a râs, gândindu-se la vârsta sa și a Sarei, și a spus lui Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Ismael. Dar Dumnezeu i-a răspuns și i-a zis că-l va binecuvânta și pe Ismael și va ajunge și el un neam mare, dar legământul Său îl va încheia cu Isaac, care avea să se nască peste un an:

Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai; ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvînta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvînta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” Avraam s-a aruncat cu faţa la pămînt şi a rîs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare. Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta. (Geneza 17:15-21)

Când Isaac a fost înțărcat, Avraam a făcut un ospăț mare și Sara a văzut pe Ismael râzând și i-a cerut lui Avraam să-l izgonească împreună cu mama sa Agar, fiindcă el nu va putea moșteni împreună cu Isaac. Lui Avraam nu i-au plăcut cuvintele Sarei și nu l-ar fi izgonit pe Ismael, dar a intervenit Dumnezeu și i-a spus să asculte de cuvintele Sarei și să izgonească pe Ismael și mama sa, fiindcă numai în Isaac va avea o sămânță care-i va purta cu adevărat numele:

Copilul s-a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac. Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar. Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac. “ Cuvintele acestea n-au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău. Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.” A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba. (Geneza 21:8-14)

Și în Noul Testament avem o referință la acest text din Geneza 21. Iată ce spune apostolul Pavel în epistola sa către Galateni:

Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.” (Galateni 4:30)

Un alt text la care vreau să fac referință este textul din Neemia capitolul 2. Când Neemia s-a întors în Ierusalim ca să rezidească zidurile Ierusalimului, dregătorii care erau pe atunci în cetate, printre care era și un arab, și-au bătut joc de evrei și i-au disprețuit pentru faptul că vroiau să rezidească cetatea. Atunci Neemia le-a spus că ei, care la moment erau dregători, nu au nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim:

Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?” Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.” (Neemia 2:19-20)

Deci, chiar dacă arabii ar fi urmașii lui Avraam din Ismael, ei nu au parte de făgăduințele făcute lui Avraam, fiindcă ele au fost făcute doar lui Avraam, Isaac și Iacov și mântuiți vor fi doar aceea dintre arabi care au credință în Domnul nostru Isus Hristos ca și toți ceilalți oameni, fără nici o diferență. De altfel, și Dumnezeul nostru se numește Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov!