De ce Israel va fi mântuit ca și națiune?

Întrebare din comentariile la articolul despre mântuirea poporului Israel ca și națiune:

Dacă evreii vor fi mântuiți în grup doar pentru că au de tată pe Avraam, înseamnă că nici nu trebuie să creadă în Isus? Iar Avraam, fiind și tatăl musulmanilor, nici ei nu au nevoie să creadă pentru a fi mântuiți?

În articolul Va fi poporul Israel mântuit ca și națiune? a fost prezentată interpretarea textului de la Romani 11:25-32, unde se spune că după ce va intra numărul deplin al neamurilor (după ce se va sfârși vremea neamurilor), tot Israelul va fi mântuit. Nu am intrat în prea multe detalii în acel articol din motiv că mai înainte am scris un alt articol Când vor primi evreii pe Hristos?, în care am dat mai multe detalii la acest subiect. Pe de altă parte, cred că cititorul, care a adresat această întrebare, nu a fost atent la citire: în articol nu s-a scris că “evreii vor fi mântuiți în grup doar pentru că au de tată pe Avraam”, ci “din pricina făgăduinței făcute de Dumnezeu lui Avraam”, ceea ce sunt lucruri absolut diferite. Dumnezeu i-a promis lui Avraam un moștenitor, sămânța căruia va fi străină într-o țară străină și va fi robită 400 de ani și apoi Dumnezeu o va scoate cu mari bogății de acolo și-i va da în stăpânire țara Canaanului. (Geneza 15). Acesta a fost un legământ necondiționat: Dumnezeu nu i-a cerut nimic lui Avraam. Mai mult, Însuși Dumnezeu a trecut printre animalele despicate ca garanție că cu prețul vieții Lui va respecta acest legământ. Apoi acest legământ a fost întărit cu Isaac (Geneza 26:2-5,24) și cu Iacov (Geneza 28:11-15). În acest legământ nu au intrat nici Ismael, fratele vitreg a lui Isaac și nici Esau, fratele geamăn a lui Iacov. Datorită acestui legământ, făcut de Dumnezeu cu Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeu a scos pe Israel din robia Egiptului.

După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei. (Exod 2:23-25)

Dumnezeu S-a arătat lui Moise și l-a trimis în Egipt să scoată de acolo pe poporul Israel, urmașii lui Avraam din Isaac și Iacov și-i explică de ce o face:

Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui. “ Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sînt Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca, Domnul. “De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu. De aceea spune copiilor lui Israel: “Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii. Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov: Eu vă voi da-o în stăpînire: Eu, Domnul. (Exod 6:1-8)

Deci, Dumnezeu dă țara evreilor nu pentru că sunt urmașii lui Avraam, ci datorită legământului făcut cu Avraam, Isaac și Iacov.

La ieșirea din Egipt, la muntele Sinai, Dumnezeu a încheiat cu poporul Israel Legământul Legii (Exod 19-24), care era un legământ condiționat: aveau să fie binecuvântați și să aibă multe zile în țara în care aveau să intre datorită legământului făcut cu Avraam, Isaac și Iacov, doar cu condiția că vor respecta legile și poruncile Legământului Legii (Vechiului Legământ). Din motiv că ei nu au respectat acest legământ al Legii, Dumnezeu nu o singură dată i-a pedepsit, i-a dus în robie și la un moment dat, cu 400 de ani înainte de venirea Domnului Isus, Dumnezeu le-a spus prin prorocul Maleahi că ei nu au fost nimiciți până acum ca și națiune doar datorită faptului că El nu se schimbă și este credincios promisiunilor Sale:

“Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi. Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele, şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:6-7a).

Vedem că Dumnezeu judecă, pedepsește nelegiuirea poporului, potrivit cu Legea Vechiului Legământ, dar nu-i nimicește din cauza legământului făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu va mântui pe Israel ca și națiune și nu pentru simplul motiv că sunt urmașii lui Avraam. Și la Zaharia 12 găsim scris că la a doua venire a Domnului Isus, toți din Israel care vor fi în viață la acel momemt, vor recunoaște pe Domnul Isus ca și Dumnezeu și se vor întoarce cu pocăință:

În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc supt lemn, ca o făclie aprinsă supt snopi: voi mistui în dreapta şi în stînga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăş la locul lui cel vechi. Domnul va mîntui mai întîi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda. În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile cari vor veni împotriva Ierusalimului. Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut. În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului. Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit; toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit. (Zaharia 12:6-14)

Și iată care va fi rezultatul pocăinței lor:

În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie. În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi stîrpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat. (Zaharia 12:1-2)

Despre aceasta am scris mai mult în articolul Când vor primi evreii pe Hristos?

În ce privește musulmanii, ei nu sunt o națiune ca să poată avea de tată pe Avraam. Musulmanii sunt adepții islamului, care este o religie străină și creștinismului și iudaismului. Confuzia vine de la faptul că majoritatea arabilor, care sunt urmașii lui Avraam, sunt musulmani.

Deci, evreii vor fi mântuiți ca și națiune, datorită pocăinței lor în masă la a doua venire a Domnului Isus. 

Vă recomand să studiați cursurile: Romani I , II și III, Legământul, Înțelegerea mâniei lui Dumnezeu și Doamne, îndure-te de poporul Tău ca să aflați mai multe despre planul lui Dumnezeu pentru poporul Israel.