Cum să procedăm cu cei care păcătuiesc împotriva noastră?

Întrebare: Cum să mă port cu cel care a păcătuit împotriva mea, dar nu-și cere iertare și nici nu-și recunoaște vina? 

Dacă fratele meu păcătuiește împotriva mea:

Iată cum ne învață Domnul Isus să procedăm atunci când cineva păcătuiește împotriva noastră:

Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!” – să-l ierţi. (Luca 17:3-4)

Potrivit cu acest text, când cineva păcătuieşte împotriva noastră, noi trebuie:

1. În primul rând să-l mustrăm, adică să-l confruntăm, indiferent dacă a greşit împotriva noastră intenţionat sau neintenționat. Dacă nu confruntăm, relaţia se va răci treptat până se va rupe total.
2. În al doilea rând, dacă-i pare rău pentru ceea ce a făcut, să-l iertăm. Dacă păcătuiește de mai multe ori împotriva noastră, dar de fiecare dată îşi cer iertare şi îi pare rău – la fel, să-l iertăm.

Deci, trebuie să-i iertăm pe cei care îşi cer iertare.

Cum mă port cu cel care a păcătuit împotriva mea, dar nu-și cer iertare?

Iată instrucţiunile pe care le dă apostolul Pavel credincioşilor din Roma:

Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. (Romani 12:18-21)

Iertarea fără pocăinţă este o justificare a păcatului, fără justificarea păcătosului

Ce se întâmplă atunci când iert pe cel care a păcătuit împotriva mea fără să-l mustrăm, adică fără să-l confrunt cu păcatul lui? Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog martirizat de către nazişti într-un lagăr de concentrare în 1945, numea o astfel de iertare:

(…) Iertare ieftină (…) care duce la justificarea păcatului fără justificarea păcătosului pocăit.

Prin faptul că nu mustrăm pe cei care păcătuiesc şi-i iertăm fără ca ei să-şi ceară iertare, noi justificăm sau încuviinţăm modul lor de viaţă şi îi lipsim de şansa de a se pocăi pentru a fi justificaţi înaintea lui Dumnezeu.

Cum procedează Dumnezeu cu cei care nu se pocăiesc?

Dumnezeu a dat pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru întreaga omenire (Ioan 1:29; 1 Ioan 2:2), dar această jertfă este valabilă doar pentru cei care se pocăiesc, adică îşi recunosc păcatul, le pare rău pentru ceea ce au făcut şi îşi cer iertare. Cei care nu se pocăiesc, vor fi judecaţi şi “partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8).