Ispășirea limitată (punctul 3 din cele 5 teze ale învățăturii calviniste)

ISPĂȘIREA LIMITATĂ este al treilea punct din cele cinci teze ale învățăturii calviniste. Potrivit acestei învățături, Domnul Isus a murit în particular pentru fiecare persoană aleasă necondiționat de Dumnezeu și nu pentru toată lumea. Evident că această învățătură are la bază doctrina despre depravarea totală și alegerea necondiționată și este o temelie pentru învățătura despre harul irezistibil și perseverența sfinților. Potrivit acestei învățături, unii oameni sunt predestinați pentru mântuire și alții pentru pierzare veșnică, neavând nicio șansă de mântuire. Adepții acestei învățături în aceasta văd suveranitatea lui Dumnezeu. Ei argumentează poziția lor bazat pe unele texte care afirmă că Domnul Isus a venit să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.ispasire

Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:28)

Referindu-se la aceste texte, ei neagă toate celelalte texte care afirmă clar că Domnul Isus a murit pentru toată lumea, ca de exemplu la Ioan 1:29 Ioan Botezătorul spune despre Domnul Isus că este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. În acest text se arată foarte clar că Domnul Isus a luat asupra Sa păcatele întregii lumi și a plătit prețul păcatelor fiecărui om care a păcătuit vreodată sau urmează să mai păcătuiască:

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:1-2)

Pentru că Domnul Isus a plătit prețul păcatelor întregii lumii, cei care nu cred în jertfa Domnului Isus vor fi osândiți nu pentru faptele lor rele, ci pentru că nu au crezut în Domnul Isus:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:16-18)

Din acest text vedem că osânda va fi pentru necredință și nu pentru faptele rele, fiindcă pentru faptele lor rele deja a plătit Hristos. Lucrul acesta îl vedem și la Apocalipsa 20:11-15. Cei care vor ajunge la judecata de apoi vor fi judecați după faptele lor scrise în acele multe cărți care vor fi deschise, dar osândiți vor fi pentru faptul că numele lor nu a fost găsit în cartea vieții și nu pentu faptele lor rele, fiindcă pentru faptele lor rele a murit Hristos.

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Moartea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

Ceea că găsim scris la Apocalipsa 20:11-15 este potrivit cu cuvintele Domnului Isus, care i-a spus lui Nicodim că cei care nu cred în Numele Domnului Isus deja sunt judecați pentru faptul că nu au crezut în Numele Domnului Isus, care a murit pentru păcatele lor:

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să I se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu. (Ioan 3:17-21)

Pentru că Domnul Isus a murit pentru păcatele întregii lumi, toți vor învia în Hristos:

Căci dacă moartea a venit pirn om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:21-23)

Deci, toți vor învia în Hristos, doar că unii vor învia pentru viață veșnică, iar alții pentru pierzare veșnică, în dependență de alegerile pe care le-au făcut pe când erau în trup:

Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru veița veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică. (Daniel 12:2)

Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viața, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29)

Chiar dacă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu(Romani 3:23), fiecare are o șansă de mântuire, în dependență de intențiile pe care le-au avut când erau în trup:

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și anume, va da viață veșnică celor ce, prin stăruința în bine, căuta slava, cinstea și nemurirea; și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slava, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slava, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după Lege. (Romani 2:5-12)

Dar acest principiu lucrează pentru cei care nu au fost expuși niciodată la Evanghelie:

Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morți…” (Fapte 17:30-31)

Nu toți cei răscumpărați vor rămâne credincioși Domnului Isus. Ei vor pieri și nu vor fi mântuiți.

În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe fusriș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulți îi vor urma în destrăbălarile lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înșelătoare să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează. (2 Petru 2:1-3)

Cuvântul “răscumpărat”, potrivit dicționarului cuvintelor din limba greacă, înseamnă “a cumpăra de la piață”, “a procura”. Are în vedere achitarea unui preț pentru a procura ceva, a intra în posesia la ceva. Acest cuvânt este folosit în mai multe texte din Noul Testament cu referință la a cumpăra ceva de la piață, dar și cu privire la răscumpărarea noastră. Iată câteva texte în care este folosit acest cuvânt:

Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. (Ioan 4:8)

Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți, dar, robi oamenilor. (1 Corinteni 7:23)

Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:20)

După Legea Vechiului Testament poporul Israel aducea mai multe jertfe diferite: erau jertfe pentru vină sau păcat, jertfă de mulțumire, jertfă pentru juruință, jertfă de ispășire, ardere de tot. Fiecare din ele purtau umbra lucrării pe care avea să o facă Domnul Isus în Noul Legământ, după cum găsim scris în Epistola către Evrei:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1)

În Domnul Isus avem și răscumpărare și ispășire:

Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credință în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel, încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. (Rmani 3:23-26)

Trebuie să menționăm că rezultatul răscumpărării este achitarea datoriei și intrarea în subordonarea (stăpânirea, proprietatea) lui Dumnezeu, iar rezultatul ispășirii este împăcarea, pacea cu Dumnezeu. Am menționat mai sus că rânduielile Vechiului Legământ (Legea) purtau umbra bunurilor viitoare, adică a lucrării Domnului Isus. Dumnezeu a instituit Vechiul Legământ ca evreii, dar și noi să înțelegem lucrarea pe care avea să o facă Domnul Isus. Dacă ne întoarcem la Vechiul Testament, jertfele pentru păcat sau pentru vină se aduceau pe altarul de aramă din fața cortului întâlnirii (în curtea cortului întâlnirii), iar sângele jertfei pentru ispășire se aducea pe capacul ispășirii în Locul Preasfânt, care simboliza prezența lui Dumnezeu. Această jertfă se aducea o dată pe an și o aducea Marele Preot ca o umbră a lucrării care avea să o facă Domnul Isus:

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. (Evrei 2:17)

Deci, Domnul Isus este și jertfa pentru răscumpărare, adică este Cel care a achitat datoria noastră și ne-a câștigat pentru Dumnezeu și El este și jertfa pentru ispășire prin care am fost împăcați cu Dumnezeu. Dar El este și Marele Preot care a făcut ispășirea și care a intrat cu Înuăși sângele Său în prezența lui Dumnezeu și acum stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi, dacă ne apropiem cu credință de scaunul Harului ca să primim ajutor la vreme de nevoi:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. Căci, dacă sângele taurilor și a țappilor și cenuța unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curațarea trupului, cu cât mai mul sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! (Evrei 9:11-14)

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)

Deci, doctrina despre ispășirea limitată nu este biblică, este greșită.

Vă recomand să studiați cursurile de studiu biblic în baza epistolei către Romani în trei părți  (Romani I, Romani IIRomani III) și în baza epistolei către Evrei în două părți (Evrei I și Evrei II) ca să înțelegeți mai bine doctrinele fundamentale ale mântuirii pentru a vă întări în credință ca să nu fiți mânați încolo și încoace de orice vânt de învățătură înșelătoare.

Articole recomandate: