Întrebare:
Cine a fost soția lui Cain? (continuare)
În articolul “Cine a fost soția lui Cain?” am argumentat biblic că soția lui Cain a fost urmașul lui Adam, una din surorile sau nepoatele lui (Geneza 5:4). Pentru scepticii care spun că Biblia are un răspuns într-un anumit spațiu și timp, să nu se înșele, Biblia este Cuvântul divin al lui Dumnezeu actual pentru toate timpurile. Mai mult decât atât, Dumnezeu este neschimbător în natura Sa divină și nu se poate contrazice. Răspunsul la întrebarea “Cine este soția lui Cain?” nu poate fi interpretat din prisma Leviticului 18-20. Legea lui Moise a fost dată cu mult mai târziu. Să privim însă mai aproape la cele două legi ce susține răspunsul corect la întrebarea de mai sus.
Legea lui Dumnezeu
Mulți oameni refuză să accepte ideea că copiii lui Adam și Eva s-au căsătorit împreună. Ei apelează la Legea lui Moise din Levitic 18-20 care spune să nu cumva să te căsătorești cu o rudă de sânge, să nu te atingi de o rudă de sânge ca să îi descoperi goliciunea.
“Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul.” (Levitic 18:6)
O femeie este legată de soțul ei înainte ca să se căsătorească cu el, deoarece toți sunt urmașii lui Adam și Eva – toți sunt de aceeași natură/sînge. Legea interzicerii căsătoriei cu o rudă a fost dată în timpul lui Moise (Levitic 18-20). Dumnezeu a creat căsătoria pentru un bărbat și o femeie și inițial această lege nu a fost încălcată de rudele apropiate ce se căsătoreau între ei. Avraam a fost căsătorit cu ruda lui de sînge.
“De altfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.” (Geneza 20:12)
Legea interzicerii căsătoriei cu o rudă apropiată a fost dată cu patru sute de ani și ceva mai târziu, pe timpul lui Moise. Astăzi căsătoria între frați și surori este interzisă și contravine legii lui Moise.
Legea biologică sau deformările biologice
Aproape în toate cazurile copiii născuți dintr-o căsătorie cu o rudă au handicap fizic și mental. Cu cît mai aproape este cuplul din punct de vedere al gradului de rudenie, cu atît mai mare este probabilitatea că copiii se vor naște cu handicap. Cu cât mai aproape sunt două persoane din punct de vedere de rudenie, cu atât mai mare este probabilitatea că vor avea aceleași greșeli genetice moștenite de la părinții lor. De aici, frații și surorile au aceleași greșeli genetice și dacă ar fi să se căsătorească, copiii se vor naște cu deficiențe fizice sau mentale din cauza că cei doi au aceleași greșeli în genele lor.
Fiecare persoană moștenește un grup de gene de la părinții săi. Cu părere de rău, astăzi genele umane conțin multe greșeli și aceasta ca și consecință a păcatului nostru.
“…căci judecata venită de la unul, a adus osînda.” (Romani 5:16), “… Astfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii.” (Romani 5:18)
Aceste greșeli se manifestă în multe feluri, de exemplu unele părți ale corpului nu sunt similare, o ureche este mai sus decît alta sau mai mare decăt alta, sau nasul nu este poziționat în mijlocul feței, ci puțin într-o parte. Lista poate continua. Observă cu atenție și vei descoperi aceste greșeli în corpul tău.
Pe de altă parte, cu cât părinții sunt mai îndepărtați din punct de vedere a gradului de rudenie/adică nu sunt rude, probabilitatea că vor avea aceleași greșeli genetice este foarte mică. În acest caz, copiii născuți vor moșteni câte un grup de gene de la părinții lor ce au greșeli diferite, probabil că una bună și alta rea. Se cunoaște că genele bune domină peste cele rele și nu permit deformarea fizică totală. Din cauza greșelilor acumulate, treptat rasa umană degradează din generație în generație. Însă acest principiu nu s-a aplicat pentru Adam și Eva, pentru că ei erau perfecți, au fost creați perfecți – “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Prin urmare, genele lor erau perfecte și fără greșeli, dar cînd păcatul a intrat în lume din cauza neascultării lui Adam (Geneza 3:6), Dumnezeu a blestemat lumea așa că lumea creată perfect a început să degradeze, adică să sufere moarte și stricăciune. Timp de o perioadă îndelungată această degenerare a putut rezulta în mai multe feluri de greșeli apărute în materialul genetic al ființelor vii.
Cain a fost în prima generație de copii care s-ar fi născut vreodată. El, la fel ca și frații și surorile lui, nu ar fi primit practic gene imperfecte de la Adam și Eva, din moment ce efectul păcatului și al blestemului ar fi fost minimal de la început. În aceată situație fratele și sora puteau să se căsătorească fără potențialul de a produce generație malformată.
În timpul lui Moise (circa 2500 de ani mai tîrziu) greșelile degenerative s-ar fi acumulat într-o așa o măsură în rasa umană că a fost necesar pentru Dumnezeu să îi stabilească legi, interzicând căsătoria dintre frate și soră și ruda apropiată (Levitic 18-20). Pe lângă toate acestea, deja erau foarte mulți oameni pe pământ la acel moment și nu era motiv pentru căsătorii între rude apropiate.