25 OCTOMBRIE – ziua cu multe contraste pentru Vasile Filat

Azi este 25 octombrie și este data care a adus în viața mea 3 evenimente ce pot fi plasate la diferite poluri ale emoțiilor și sentimentelor umane. 

Când aveam 9 ani, în această zi a plecat din viață mama mea. Aveam impresia că viața mea s-a sfârșit acolo și nu mai aveam nici o nădejde de viitor și nici o dorință să mai trăiesc după moartea mamei mele. Mulțumesc mult lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să o cunosc și să petrec cu ea primii 9 ani din viață și că mi-a dat niște surori deosebite (Profira, Lidia și Lenuța) care au știut să se îngrijească cu toată dragostea de mine. Mulțumesc pentru rudele care au fost alături de noi și pentru toți oamenii buni pe care i-a trimis Dumnezeu în cale și de care s-a folosit ca să ne facă bine. 

Când aveam 20 de ani, tot în această zi de 25 octombrie, s-a născut primul nostru copil – Tika. De fapt, numele ei este Anastasia, așa cum o chema pe mama  mea și cum se numește și soția mea. Cu multă încântare îmi amintesc de explozia de bucurie din inima mea. După ce am plecat de la maternitate, mi s-a părut că a trecut o veșnicie până am întâlnit pe primul om cunoscut să-i spun că MI S-A NĂSCUT O FIICĂ!!!! Era colegul meu de grupă de la Universitate și cu toate că mă întrecea în greutate, l-am apucat în brațe ca pe un copil și îl învârteam strigând. Stați fără grijă, nu l-am scăpat. Este bine și acum și Domnul să-i dea multă sănătate și mântuire. Iată așa de mare mi-a fost bucuria la nașterea fiicei mele scumpe și așa mă bucur de ea și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit-o. La mulți ani, Tika!

Când aveam 35 de ani Dumnezeu a mai adăugat la această dată de 25 octombrie un alt eveniment, care la început a fost cu multe temeri și strângere de inimă, dar pe urmă s-a întors cu o mare bucurie pentru mine și pentru toți cei care o cunosc pe soția mea scumpă. Până atunci ea totdeauna se plângea de dureri acute în burtă, și de la o vreme începuse să-mi spună că are presimțirea că i-a mai rămas puțin să trăiască. La toți medicii la care mergeam ne spuneau că este sănătoasă.

Învățătorii și părinții noștri duhovnicești Mia și Costel Oglice, în dragostea lor pentru noi și prin călăuzire de la Duhul Sfânt ne-au dus la medicul terapeut creștin Calhoon care doar cu stetoscopul și cu marele lui dar de la Dumnezeu a reușit să identifice boala soției mele, o boală care este foarte rară și care îi putea provoca moartea în orișice moment pentru că artera ciliacă era blocată în proporție de 90%. A urmat o perioadă lungă de așteptare până ce chirurgul Luke Erdoes a făcut operația în aceeași zi de 25 octombrie. Mulțumesc mult lui Dumnezeu, părinților mei duhovnicești, chirurgului și tuturor celor care au stat alături de noi și ne-au slujit cu dragoste jertfitoare creștinească în acele momente grele pentru noi. În tot timpul foarte lung pentru mine cât a durat operația, Jack Arthur a stat alături de mine și m-a pus să-i povestesc cum m-am îndrăgostit de Năstica și cum m-am căsătorit cu ea și apoi ne-am rugat continuu pentru succesul operației. Mulțumesc tuturor colaboratorilor spitalului Memorial din Chattanooga care au arătat multă dragoste și grijă pentru noi. 

Slăvit să fie Dumnezeu pentru aceste trei femei deosebite cu care m-a binecuvântat și mă binecuvântează. Ce bun este Domnul!