Ce înseamnă numele Anastasia?

Când mă aflam odată într-o ţară islamică, în timp ce mă deplasam prin oraş într-o maşină, am făcut cunoştinţă cu şoferul şi când i-am prezentat membrii familiei mele am reuşit să-i prezint şi mesajul Evangheliei din prisma numelor soţiei, a copiilor şi al meu. Doresc să încep o rubrică nouă pe acest portal unde să prezint semnificaţia numelor, la solicitarea oamenilor şi cum fiecare nume prezintă anumite adevăruri din Sfintele Scripturi. Cele mai multe nume sunt de origine ebraică şi greacă şi au nemijlocită legătură cu mesajul Sfintelor Scripturi. Numele mamei mele, a soţiei şi a fiicei este „Anastasia”. De aceea voi începe cu explicaţia semnificaţiei frumoase a acestui nume.

„Anastasis” este acţiune

Cuvântul grecesc „anastasis” este menţionat foarte des în Biblie şi are mai multe sensuri, în dependenţă de context. La o simplă cerere făcut în programul BibleWorks mi-a arătat că doar în forma „anastas*” se întâlneşte în 138 versete în 6 forme diferite. Când este folosit în calitate de verb, se traduce „a face, sau a cauza pe cineva să se scoale, să se ridice”. Prima dată cuvântul este folosit în acest sens când Dumnezeu i-a făcut lui Avram promisiunea cu privire la moştenirea ţării Canaan şi a zis:

Scoală-te, străbate ţara (Canaan) în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da. (Genesa 13:17)

Cuvântul „scoală-te” a fost tradus în Septuaginta, o traducere grecească a Vechiului Testament, cu „anastas”.

Patriarhului i-a fost promisă moştenirea unei ţări pe pământ. Iată ce spune Sfânta Scriptură despre moştenirea creştinilor adevăraţi:

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. (1 Petru 1:3-4)

Avraam a trebuit să-şi facă partea sa şi să se scoale să străbată ţara în lung şi în lat. Dacă nu ar fi ascultat de Dumnezeu nu ar mai fi moştenit făgăduinţele Lui. De asemenea este şi cu moştenirea care este păstrată în ceruri pentru noi. Trebuie să ne facem partea noastră ca să o putem moşteni. Iată care este această parte a noastră:

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9)

A mărturisi pe Isus ca Domn, înseamnă să faci alegerea să trăieşti în deplină ascultare de El, să te pui în poziţie de rob înaintea Lui. Şi aceasta se poate doar atunci când crezi deplin în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi.

„Anastasis” este o făgăduinţă

Presupun că aţi observat cum am evidenţiat cuvintele „învierea” şi „înviat” din textele biblice menţionate anterior. Echivalentul grecesc al acestor cuvinte are aceeaşi rădăcină a cuvântului „anastasis” care în mod literal înseamnă „ a sta din nou”, dar în contextul respectiv înseamnă înviere. Cu siguranţă că aceasta este semnificaţia principală care i-a făcut pe primii creştini să-şi numească copiii cu acest cuvânt frumos pentru că învierea din morţi este nădejdea fiecărui creştin. Fără nădejde în învierea morţilor, credinţa creştină nu face sens, aşa cum a spus Apostolul Pavel când a zis:

Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! (1 Corinteni 15:19)

Noi credem şi aşteptăm învierea din morţi pentru că Domnul Isus a spus:

Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Evanghelia după Ioan 11:25)

Toţi oamenii vor învia din morţi

Numele „Anastasia” ar trebui să fie o amintire pentru toţi oamenii despre învierea lor în viitor. În cartea Apocalipsa, Dumnezeu i-a arătat Apostolului Ioan cum va avea loc această înviere şi el a descris-o astfel:

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-a sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6)

În acelaşi capitol 20 al cărţii Apocalipsa este descrisă şi a doua înviere, când vor învia pentru judecată toţi cei ce au nesocotit chemarea lui Dumnezeu şi jertfa Fiului Său. Iată cum descrie Sfânta Scriptură această înviere:

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

Cum va fi învierea ta?

Crezi în învierea morţilor? Dacă cunoşti persoane care poartă numele Anastasia, sau Anastasie, cânt te gândeşti sau te întâlneşti cu aceşti oameni, să-ţi aminteşti ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre învierea din morţi şi fă alegere înţeleaptă pentru soarta ta în veşnicie.

Dacă te numeşti Anastasia sau Anastasie, crede în învierea morţilor şi trăieşte vrednic de numele pe care îl porţi.

Odată, au adus la Alexandru Macedon un ostaş tânăr care dezertase şi care tot purta numele „Alexandru”. Când a aflat marele împărat aceasta, s-a înfuriat şi i-a spus ostaşului astfel: „Tinere, schimbă-ţi ori numele, ori purtarea…”

Este purtarea ta vrednică de învierea pe care mărturiseşti că o aştepţi?