Cum să abordăm romanul „Maestrul și Margareta”?

Întrebarea:

Doresc să vă adresez o întrebare al cărei răspuns este foarte important pentru mine și se referă la o problemă cu care se confruntă mulți creștini zilnic. Problema constă în faptul că la lecțiile de literatură de la școală studiem romanul „Maestrul și Margareta”. Dacă ați citit acest roman sau dacă ați auzit despre această operă, ea este absolut demonică și neagă existența lui Dumnezeu, dar demonstrează existența Satanei, precum că el ar stăpâni totul, că nu face rău, ba dimpotrivă.

Eu nu voiesc să citesc acest roman, deoarece nu am dorință și nu vreau să acumulez astfel de informație în minte. Eu i-am spus despre aceasta profesorului și i-am spus că eu mă conduc de principiile biblice, dar profesorul a decis intenționat să ne introducă acest text în sesiune și a spus că nu-și va schimba decizia. Ea a spus că aceasta este opera ei preferată și că noi suntem obligați să susținem examenul la acest subiect.

Întrebarea mea este: e păcat să susțin examenul la acest roman? Trebuie oare eu să-l citesc? Trebuie eu chiar să susțin această sesiune? Va fi corect dacă eu o voi scrie, prezentând-o din perspectiva Bibliei, adică ce spune Dumnezeu la subiectul dat? (Profesorul este împotriva acestei intenții a mele și, probabil, îmi va eșua examenul.)

Înainte de a răspunde la întrebarea adresată, voi specifica că am citit acest roman și este unul dintre puținele romane care au reușit să mă impresioneze în perioada anilor de liceu. E adevărat că unul din personajele principalele ale romanului lui M. Bulgakov este diavolul, care apare în repetate rânduri sub diferite forme, iar scenele de exorcism sunt foarte des întâlnite. Totuși, autorul nu neagă existența lui Dumnezeu, după cum ar susține autoarea întrebării, acest fapt este clar vădit chiar din primul dialog în care participă diavolul, din primul capitol:

„― Și mie îmi pare rău, se declară de acord necunoscutul, și ochiul îi scăpără. Mă neliniștește însă un lucru: dacă Dumnezeu nu există, atunci se pune întrebarea: cine îndrumă viața omului și, în general, toată rânduiala de pe pământ?

― Omul le îndrumă pe toate, se grăbi Bezdomnîi să dea un răspuns răspicat la această chestiune, ce-i drept, nu prea clară.

― Să-mi fie cu iertare, obiectă blând necunoscutul, ca să îndrumi, trebuie să ai un plan cât de cât exact pentru o perioadă mai lungă de timp. Or, dați-mi voie să vă întreb, cum poate îndruma omul lucrurile când el nu numai că nu-i în stare să întocmească un asemenea plan, chiar și pentru un timp derizoriu de scurt, să zicem, de o mie de ani, dar nici măcar să garanteze pentru ziua de mâine a propriei lui persoane? Într-adevăr – aici necunoscutul se întoarse spre Berlioz –, închipuiți- vă că dumneavoastră, de pildă, o să-ncepeți să îndrumați, să dispuneți de dumneavoastră și de alții, într-un cuvânt, ca să zic așa, să prindeți gustul, și deodată… faceți… he… he… un cancer la plămâni…

Spunând aceasta, străinul zâmbi dulce, ca și cum gândul la cancerul pulmonar îi făcea plăcere… Da, un cancer… repetă el cuvântul răsunător, îngustându-și ochii ca un motan, și iată că s-a isprăvit cu îndrumarea dumneavoastră!… Nu vă mai interesează nimic altceva decât propria dumneavoastră soartă. Rudele încep să vă mintă în față. Simțind că nu-i a bine, consultați urgent medicii, apoi apelați la șarlatani și, uneori, chiar și la ghicitoare. Toate acestea sunt lipsite de sens, o știți și dumneavoastră foarte bine. Deznodământul este tragic: cel care mai ieri socotea că îndrumă și conduce se pomenește dintr-odată întins țeapăn într-o cutie de lemn, iar cei din jur, dându-și seama că nu mai e bun de nimic, îl ard într-un cuptor. Dar se poate întâmpla și mai rău: își pune omul în gând să plece la Kislovodsk – străinul îl ațintește printre genele Berlioz –, un lucru dintre cele mai banale, s-ar părea, ușor de realizat, dar nici asta nu izbutește să facă, pentru că, așa, din pricini neștiute, alunecă pe neașteptate și nimerește sub roțile unui tramvai! Puteți susține că a îndrumat chiar el lucrurile în felul ăsta? Nu ar fi mai corect să credem că altcineva a decis în privința lui?”

(Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, capitolul 1)

Însă, voi răspunde separat la fiecare din întrebările adresate:

Nu este păcat să susții acest examen

Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cit și dregătorilor, ca unii cari sânt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și prosti. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. (1 Petru 2:13-16)

Apostolul Petru ne îndeamnă să fim supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul, căci voia lui Dumnezeu este, ca făcând ce este bine, să astupăm gura oamenilor neștiutori și proști: profesorii sunt și ei niște stăpâniri temporare, care ne supraveghează pe parcursul anilor de învățământ, de aceea trebuie să ne supunem lor, însă să ne supunem pentru Domnul, căci El este Autoritatea noastră Supremă. De aceea trebuie să te supui deciziei profesorului, însă Petru spune să ne purtăm ca niște oameni slobozi, specificând că trebuie să ne comportăm ca niște robi ai lui Dumnezeu. Respectiv, trebuie să susții acest examen, însă fiind rob al lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi că scopul tău prioritar este să-L slăvești pe El în ceea ce scrii și să asculți de voia Lui. De aceea perseverează în decizia ta de a prezenta romanul din perspectivă biblică și să arăți care sunt devierile autorului de la adevărul lui Dumnezeu.

Trebuie să citesc acest roman?

Dacă autoarea a menționat ulterior că ar intenționa să prezinte acest roman din perspectiva Bibliei, atunci lectura romanului este indispensabilă pentru a fi capabil de o critică rațională asupra romanului. În romanul „Maestrul și Mărgarita” M. Bulgakov folosește procedeul artistic numit alternarea, care implică redarea succesivă a două istorisiri. De exemplu, autorul începe cu istorisirea întâlnirii, care are loc în Moscova din epoca sovietică, a unui redactor de ziar și a unui poet, cărora li se alipește și un personaj bizar, care ulterior se descoperă a fi diavolul; iar apoi, în capitolul doi, sunt redate ultimele zile din viața lui Isus (Yeshua). Este adevărat că multe din evenimentele vieții lui Isus sunt prezentate eronat de către autor, totuși aceasta este o oportunitate deosebită de a prezenta adevărul biblic, (oportunitate pe care am folosit-o și eu când am studiat acest roman). De asemenea, puteți face un studiu asupra diavolului în Biblie, pentru a putea face ulterior o analiză comparativă și de a prezenta diferențele dintre viziunea biblică și viziunea lui Bulgakov asupra Satanei.

Nu uita intenția!

Nu uita niciodată care sunt intențiile tale în orice lucru pe care-l faci. Dacă ești robul lui Dumnezeu, atunci scopul tău este să împlinești voia Lui. Deci, dacă vrei să împlinești voia Lui, fii sigur că o cunoști și că poți da socoteală oricui despre orice cuvânt și faptă pe care o faci, de altfel suntem doar niște fanatici care urmărim orbește niște idei, pe care nu le înțelegem.

Dacă ai o poziție fermă, ajută-l pe profesor să înțeleagă de ce această operă este rea și care este informația eronată prezentată în roman. Demonstrează că credința ta nu este una oarbă, ci este o încredere care nu ne va dezamăgi, după cum spune apostolul Petru în textul de mai jos:

„Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn` `Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blindată și teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămână de rușine tocmai în lucrurile în cari vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” (1 Petru 3:15-17)