Trebuie să ne înspăimânte veșnicia sau nu?

  Întrebare:

De ce ne-am dori ca în Rai sau aici pe Pământ (după venirea lui Isus Hristos) să trăim veșnic? Înțeleg că viața alături de Împăratul nostru va fi minunată și chiar de nedescris, dar totuși… să nu mai existe nici un sfârșit pentru nimeni? Mă sperie ideea de eternitate…

Omul dintotdeauna  a tânjit după veșnicie. Noi visăm la tinerețe fără bătrânețe și la viață fără moarte. Dumnezeu a pus în noi gândul veșniciei. Așa cum tânărul s-a apropiat de Isus să-L întrebe: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa vecinică?”(Matei 19:16), așa ne întrebăm și noi permanent. Deci,

Ce înseamnă veșnicia?

        Dumnezeu este veșnic

Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost, Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare(Deuteronom 33:27a)

Veșnicia este în caracterul și identitatea lui Dumnezeu, de aceea El vrea să împartă această veșnicie cu noi.

        Cunoașterea profundă a lui Dumnezeu

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis:„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I- ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i- ai dat Tu. Şi viaţa vecinică este aceasta:să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L- ai trimes Tu.( Ioan 17:1-3)

Deci, cunoașterea profundă a lui Dumnezeu, a planului Său de mântuire și a Domnului Isus Hristos ne ajută să înțelegem ce este veșnicia.

Trebuie să ne înspăimânte veșnicia?

Veșnicia cu Dumnezeu – nu. Apostolul Pavel le scria corintenilor:

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne- a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne- a dat arvuna Duhului. Aşa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; căci ştim că, dacă sîntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul,- pentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere.- Da, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul (2 Corintenti 4:17-5:8)

Un copil al lui Dumnezeu, împăcat cu Dumnezeu, care a încheiat legământ cu El prin Domnul Isus Hristos, tânjește după acea zi când va ajunge în veșnicii, alaturi de Domnul său.

De ce totuși ar putea să ne înspăimânte?

Când vine o teamă neexplicabilă cu privire la veșnicie, trebuie să ne cercetăm inima. Sunt sigur sau nu dacă voi ajunge la Domnul? Care sunt lucrurile care mă înspăimântă cu privire la veșnicie? Ce cunosc eu despre veșnicie?

Vă recomand cursul extraordinar de studiu biblic “Cerul, iadul și viața după moarte” care vă va ajuta să găsiți multe răspunsuri practice cu privire la veșnicie. Acest curs a fost predat la seminarul de zidire a bisericii organizat de biserica „Bunavestirea” și ați putea găsi chiar și lecțiile video.

De obicei, oamenii privesc subiectiv la veșnicie, pentru că nu cunosc toate aspectele ei și nici nu le putem cunoaște pe deplin acum. Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, scria:

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte“ se va sfîrşi. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin( 1 Corinteni 13:9-12)

Vom înțelege veșnicia pe depllin doar când vom ajunge acolo. Ne dorim să trăim veșnic cu El, ca să-L cunoaștem pe deplin. E normal să ne înspăimânte ce nu cunoaștem pe deplin, dar frica de Domnul trebuie să fie mai mare decât frica de necunoscut!