Trebuie să plăteşti la biserică ca să-I poţi cere ceva lui Dumnezeu?

Întrebare:

De ce ca să cer de la Dumnezeu ceva trebuie să merg la biserică și să plătesc?

Doamna care a pus această întrebare (autoarea la întrebările din ultimele două articole), a pus-o pe o notă de acuzare. La drept vorbind, nu înţeleg de ce? Pe acest portal nu s-a scris nimic de genul acesta. Şi nici în Biblie nu scrie că Dumnezeu ar avea nevoie de ceva din partea noastră ca să ne asculte cererile. Dimpotrivă iată ce scrie Cuvântul lui Dumnezeu:

Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:35-36)

Totuşi, pentru ca să fie armonie în Trupul lui Hristos, adică în Biserică, Dumnezeu a stabilit anumite reguli în ce priveşte darea şi primirea bunurilor materiale. Biblia vorbeşte foarte mult la acest subiect. Mă voi opri doar la unele aspecte ce ţin de Noul Legământ.

Biblia nu stabileşte taxe pentru serviciile religioase

Nicăieri în Biblie nu este scris că slujitorii bisericii ar trebuie să ia anumite taxe pentru anumite servicii religioase, cum ar fi botezul, frângerea pâinii, învăţarea din Cuvânt, consilierea ş. a.

Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

Aceasta este o frază luată din prima epistolă a apostolului Pavel către Corinteni . În capitolul 9 din această epistolă Pavel le doveşte că el împreună cu Barnaba, ca lucrători în evanghelie, au dreptul la suportul lor material (ei fiind ucenicii lor– Pavel a fost cel care a plantat biserica în Corint). La versetul 11 el scrie:

Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

Şi aduce următoarele arugumente în favoarea acestei afirmaţii:

1. Cine merge la război pe cheltuiala sa?

2. Cine sădeşte o vie, şi nu mănâncă din rodul ei?

3. Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei? (1 Corinteni 9:8)

4. În adevăr, în Legea lui Moise este scris: ,,Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. (1 Corinteni 9:9-10)

Acest text ne arată, pe deoparte, că suntem datori să suportăm material pe cei ce ne-au adus Evanghelia şi ne învaţă din Cuvânt, dar, pe de altă parte, arată responsabilitatea celor ce s-au prins în Evanghelie, să se ţină de Evanghelie şi să se mulţumească cu ceea ce le oferă cei pe care îi învaţă, să nu caute să se prindă de o altă slujbă, care ar putea fi o piedică în lucrarea pe care o fac (aceasta i-ar fura prea mult efort şi timp).

Să susţinem material pe cei ce ne învaţă din Cuvânt

Cine primeşte învăţătură din Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6)

Să facem bine la toţi, mai ales fraţilor în credinţă

Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor de credinţă. (Galateni 6:9-10).

În a doua epistolă către Corinteni capitolele 8 şi 9 Pavel vorbeşte despre nişte ajutoare, care urmau să fie strânse în bisericile din Macedonia şi Grecia, pentru credincioşii din Ierusalim, care erau la strâmtorare din cauza unei secete care bântuia prin părţile lor. În aceste două capitole sunt multe învăţături frumoase în ce priveşte felul cum trebuie să facem donaţii, dar acesta este un alt subiect. Vreau doar să menţionez care este esenţa acestui ajutor:

… Pentru că dacă este bunăvoinţă darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, ci este vorba de o potrivire: în împrejurările de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, după cum este scris: „Cel ce strânsese mult, n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin, nu ducea lipsă.”

Aceasta este, în linii generale, ce se cere de la noi, ca creştini, în ce priveşte implicarea cu mijloacele noastre băneşti în activitatea bisericii. Cum să ceri de la Dumnezeu, aşa ca cererile tale să fie ascultate, voi veni cu răspuns într-un alt articol.