Trebuie creștinii să scoată crucea din biserici?

Întrebare:

Trebuie creștinii, de dragul acomodării și acceptării musulmanilor în țările creștine, să scoată sau să înlăture simbolul crucii din biserici?

Se cunoaște că musulmanii nu se pot ruga într-o încăpere unde este prezent simbolul crucii. Pe de altă parte, crucea este un simbol pentru creștini. Ea ne amintește de moartea Mântuitorului care Și-a sacrificat viața pentru ca să primim în dar iertarea păcatelor și viață veșnică. În același timp, crucea este și simbolul dedicării depline a unui creștin.

“Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui. Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuş.” (Luca 923-25)

Oricine vrea să urmeze pe Isus zilnic trebuie să renunțe la confortul vieții și pofta firii, să-și ia crucea (gata să-și dea viața pentru Hristos) și să-L urmeze pe Hristos. Ucenicul lui Hristos este gata să plătească prețul.

Este bine cunoscut faptul că de-a lungul istoriei omenirii, chiar și în zilele noastre, musulmanii nu doar au distrus mii de biserici, dar au ars Biblii și au distrus cruci.

De ce musulmanii disprețuiesc crucea? 

Un motiv pentru care musulmanii disprețuiesc crucea este pentru că ei cred că Isus nu a fost răstignit pe o cruce. Textul de bază ce neagă răstignirea lui Isus Hristos se găsește în Coran, în Surat 4:157-159:

Și din pricina vorbelor lor: “Noi l-am omorît pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!”, în vreme ce ei nu l-au omorît, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cueva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privința lui [Isus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoștință singură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorît, ci Allah l-a înălțat la El. Iar Allah este Puternic și Înțelept. Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărții care să nu creadă în el, înaintea morții sale. Iar în Ziua de Apoi, el va fi martor împotriva lor. (Surat An-Nisa 4:157-159)

Potrivit Coranului, Domnul Isus nu a fost răstignit pe cruce. Ba mai mult, unii interpreți musulmani spun că Iudeii au omorât pe cineva pe care Dumnezeu l-a făcut să semene cu Isus. Această învățătură, potrivit musulmanilor, îl face vinovat pe Dumnezeu de înșelare. De ce i-ar fi trebuit lui Dumnezeu să participe într-un act înșelător prin a avea o altă persoană decât Isus să moară pe cruce?

Coranul apare cu 500 de ani după răstignirea Domnului Isus Hristos. Evenimentul morții și învierii Domnului Isus relatat în Biblie a fost documentat de către un număr mare de martori oculari ale căror mărturii au fost păstrate în manuscrise ce datează foarte aproape de timpul Domnului Isus. Interesant este faptul că 74 de versete din 6236 de versete din Coran au legătură cu Isus. Doar câteva pasaje din Coran se referă la nașterea lui Isus și doar unul spune despre răstignirea lui Hristos, cel menționat mai sus. În contrast cu Coranul, Noul Testament descrie în detalii moartea Domnului Isus Hristos.

Să ne aducem aminte de problema lui Petru care s-a opus Domnului Isus când acesta le-a spus ucenicilor că trebuie să pătimească mult, să fie omorît și a treia zi să învie.

“De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.” (Matei 16:21)

Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicînd:

“Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!” Dar Isus S-a întors, şi a zis lui Petru: “Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor. (Matei 16:22-23)

Problema lui Petru era că el nu putea accepta un Mesia răstignit. Petru l-a îndemnat pe Isus să evite crucea fără de care iertarea păcatelor, răscumpărarea și împăcarea cu Dumnezeu nu ar fi fost posibile. În spatele vorbelor de afecțiune ale lui Petru stătea Satana care L-a îndemnat pe Isus, înaintea lui, să evite răstignirea.

”Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.” (Matei 4:9)

Satana I-a propus lui Isus să i se închine lui și să capete împărățiile lumii fără ca să moară. Satana dorește ca noi să credem că Hristos nu a fost răstignit. Aceasta este cea mai mare minciună ce Satana dorește ca să fie crezută. Fără cruce nu ar fi existat iertare, împăcare și nici biruință asupra morții și iadului. Studiază Evanghelia după Ioan pentru a înțelege scopul morții Domnului Isus pe cruce.

O altă cauză pentru care musulmanii disprețuiesc crucea sunt cruciadele. Astăzi sunt mulți care perpetuează ideea că cruciadele au fost un atac neprovocat asupra musulmanilor pașnici. Să ne aducem aminte însă că musulmanii, începând cu secolul șapte și până în secolul zece, cuceriseră două treimi din lumea creștină. Timp de sute de ani armata islamică a persecutat și omorît sute și mii de creștini. A distrus biserici, a ars Biblii și a omorît mii de creștini. Abia în secolul unsprezece Europa a luat acțiune împotriva invaziilor oribile ale musulmanilor și crimelor împotriva creștinilor. Ca urmare, scopul cruciadelor a fost să apere creștinii și pământurile lor cât și dorința de a elibera Ierusalimul, astfel încât creștinii să poată vizita din nou locurile sacre legate de moartea, învierea și lucrarea lui Isus Hristos.

Atunci când Papa Urban al II-lea a recrutat oștile sale pentru prima cruciadă, el a plasat emblema crucii pe uniformele soldaților. El a promis, de asemenea, iertarea păcatelor celor care au făcut un jurământ să persiste în calea lui Dumnezeu până la sfârșit sau până la moarte. Unii soldați au mers pînă la extrema să-și ardă semnul crucii în carnea lor, ca un tatuaj. Unele dintre oștirile cruciadelor ce au fost rebeli și purtau doar numele de creștin au atactat inclusiv femei și copii într-un mod nemilos. Din acest motiv în mintea musulmanilor crucea, care a fost extrem de vizibilă pe uniformele soldaților, rămâne un simbol negativ pentru ei.

Ce răspuns adecvat trebuie să dea creștinul unui musulman? 

Din punct de vedere istoric, mult mai multe persoane au fost masacrate sub steagul semilunii decât sub steagul crucii, dar acest lucru nu este un joc de cifre, cine și pe cine. Creștinul este chemat să “nu întoarcă rău pentru rău, ci să urmărească binele înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12:17).

Creștinii nou-testamentali condamnă soldații cruciadelor ce sub steagul crucii au încălcat principiile Cuvântului lui Dumnezeu și au dat prilej musulmanilor să vorbească de rău Numele Domnului Isus Hristos.

Creștinul este chemat să lupte spiritual cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu împotriva uneltirilor celui rău:

“Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:10-18)

Creștinul trebuie să fie sensibil la sentimentele musulmanilor atunci când vine vorba de cruce, chiar dacă suntem convinși că au înțeles greșit mesajul ei. Trebuie să ajutăm musulmanii să separe adevărul despre mesajul crucii de simbolul crucii care a fost folosit greșit în istorie. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ascundem crucea ca simbol și mai ales mesajul care stă la baza ei. Nu avem niciun motiv să ne fie rușine de cruce. Trebuie să vorbim despre mesajul crucii cu multă claritate și sensibilitate așa ca musulmanii să înțeleagă nevoia de mântuire ce este doar în Isus Hristos care a fost răstignit pe o cruce, dar a treia zi a înviat din morți și stă la dreapta lui Dumnezeu.

Ca și creștini trebuie să proclamăm adevărul Evangheliei cu dragoste și sensibilitate așa ca crucea lui Hristos să nu fie disprețuită. Aceasta însă nu înseamnă că creștinii ce locuiesc în țări creștine trebuie să scoată sau să înlăture crucea din biserici, de pe biserici așa ca să nu ofenseze pe musulmani. Dumnezeu să ne ajute ca nu cumva de dragul culturii și sensibilității religioase să cedăm să mai luptăm pentru valorile creștine și proclamarea Evangheliei.