Întrebare:
Ma intereseaza doctrina impartasaniei precum ca doar simbolizeaza trupul si sangele lui Hristos spre deosebire de catolici sau ortodocși care afirma prezenta reala a trupului si sangelui in împărtășanie. As dori un raspuns mai explicit la acest capitol.
Ce scrie în Biblie?
Pentru început este bine să trecem în revistă textele principale din Noul Testament în care este abordat acest subiect. Toate evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) prezintă cuvintele Domnului Isus Hristos când a institut Euharistia. Iată aceste pasaje:
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)
Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 14:22-25)
Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. (Luca 22:14-23)
Evanghelistul Ioan ne prezintă în Evanghelia care îi poartă numele o altă împrejurare unde Domnul Isus Hristos a spus că trupul Lui este o mâncare și sângele Lui este o băutură și cine nu bea sângele Lui și nu mănâncă trupul Lui nu poate să aibă viață veșnică. Textul este următorul:
Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:48-63)
Un ultim text care vorbește despre Cina Domnului se găsește în Epistola I a lui Pavel către Corinteni și este următorul:
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)
Diferență de opinie între confesiunile creștine
Preotul ortodox Serafim Joanta scrie este de părerea că ”Sfanta Impartasanie ni-L aduce pe Hristos in sufletele si in trupurile noastre. Hristos e cu noi nu numai in mod spiritual, nevazut, ci, fiindca suntem si trupuri, Hristos ni Se impartaseste si in chip material, sub forma painii si a vinului.” Într-un catehism ortodox mai scrie următoarele despre Cina Domnului “Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt painea din grâu curat si dospită si vinul, tot curat, din struguri. Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima către cer se roagă fierbinte”. Deci, teologia bisericii ortodoxe spune că în vremea Sfintei Liturghii are loc prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului. Același lucru este crezut și de catolici și chiar și de unele confesiuni protestante.
Privind la textele de mai sus, vedem că de fiecare dată sunt citate cuvintele Domnului Isus care a spus despre pâine că este trupul Lui și despre conținutul paharului că este sângele Lui. Totuși, nu este scris nicăieri în Biblie că aceste elemente se transformă în sângele și în trupul Domnului Isus Hristos, adică că devin o substanță diferită. Însăși cuvântul “preface” sau “transformă” nu-l găsim nicăieri în textele citate mai sus. Și însăși Domnul Isus când a spus la Cina cea de Taină că aceste elemente sunt trupul și sângele Lui, imediat după aceea a spus că nu va mai bea din acel rod al viței până în ziua când îl va bea cu ucenicii nou în Împărăția Tatălui Său. Deci, Domnul Isus vorbește în continuare despre conținutul paharului nu ca despre sânge al Său, ci ca despre rod al viței, ceea ce înseamnă că a rămas să fie aceeași substanță.
Și în Evanghelia după Luca și în Epistola I a lui Pavel către Corinteni este scris că Domnul Isus le-a spus ucenicilor și despre scopul care a fost urmărit de El prin instituirea Cinei Domnului și anume “să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. De aceea spune Apostolul Pavel că unii pot să participe la Cina Domului fără să deosebească trupul și sângele Domnului Isus și că aceasta este periculos, pentru că oamenii dau un alt sens Cinei Domnului decât cel pe care îl are. Este bine cunoscut că sunt un mare număr de creștini care participă la Sfânta Împărtășanie fără să realizeze valoarea jertfei Domnului Isus Hristos și fără să beneficieze personal de aceasta jertfă prin pocăință și naștere din nou. Ei cred despre Cina Domnului ceea ce aceasta nu este și că așa se mai curăță de păcate (de fapt își mai iau pe suflet și alte păcate luând parte la ea în chip nevrednic) sau poate că se vindecă de boli, sau că așa ajung să fie mântuiți, sau cine ști ce cred, numai nu ceea ce trebuie să creadă. Este importat pentru oameni să știe că Cina Domnului este și o judecată.
Importanța înțelegerii figurilor de stil
Dumnezeu folosește în Biblie multe figuri de stil care trebuiesc abordate și înțelese ca atare. Una din figurile de stil folosite des de Domnul Isus a fost metafora, care este o comparație din care lipsește termenul de comparației. Iată câteva din ele:
- Eu sunt lumina lumii (Ioan 8:12) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus a vrut să spună că El este ca și lumină a lumii.
- Eu sunt Ușa oilor (Ioan 10:7) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus s-a comparat pe sine cu o ușă a staulului unei stâni de oi.
- Eu sunt Păstorul cel bun (Ioan 10:11) – Domnul Isus se compară pe sine cu păstorul de la oi, dar El nu a fost în timpul vieții sale pământești păstor la oi, ci a folosit această imagine ca să prezinte adevăruri spirituale importante. Deci, prin această metaforă Domnul Isus e compară cu un păstor de la oi.
Deci, trebuie să luăm în considerație că este folosită metafora, această figură de stil și în pasajele unde Domnul Isus spune că pâinea este trupul Lui și rodul viței este sângele Lui.
Dar ce este Cina Domnului pentru tine și ce crezi despre prezența trupului și sângelui Domnului Isus Hristos în pâinea și vinul care sunt folosite la Sfânta Împărtășanie?