În a doua epistolă către Tesaloniceni apostolul Pavel îi învață cum să procedeze cu cei ce trăiesc în neorânduială, explicându-le ce înseamnă trăirea în neorânduială, dându-se pe sine exemplu de trăire în orânduială.
Întrebare:
Ce este această rânduială sau, mai bine zis, neorânduială despre care scrie apostolul Pavel în epistolele sale către sfinții din Tesalonic. De ce apostolul Pavel pune accent pe ea atât de mult? Cine a dat-o și cu ce scop? Cum poate un urmaș a lui Hristos să umble în rânduială? De ce îți mai trebuie rânduială dacă ai Biblia și fiecare urmează ceea ce scrie în ea? Nu este aceasta rânduială? (Dintr-un comentariu la articolul “Nu obosiți în facerea binelui!”)
Cuvântul „neorânduială” este folosit doar în capitolul 3 din a doua epistolă a apostolului Pavel către Tesaloniceni și la 1 Tesalniceni 5:14. Din felul cum este formulată întrebarea se înțelege că cititorul vrea să spună că a trăi în rânduială ar însemna să trăiești în ascultare de Hristos, adică după cele scrise în Biblie. Respectiv, un trai în neorânduială ar însemna a trăi în neascultare de Hristos, adică în păcat.
Totuși, contextul ne arată că trăirea în neorânduială nu are în vedere trăirea în păcat, ci nerespectarea regulelor stabilite în biserică cu privire la muncă. Însuși cuvântul “neorânduială” în limba greacă, folosit la 2 Tesaloniceni 3 înseamnă nesupunere rânduielii stabilite cu accent pe rezultat:
ατάκτως – adverb, neorânduială, fără rânduială, dezordine, nerespectarea ordinii, nesupunere rânduielii stabilite. De exemplu: gloată dezordonată. Arătând la nerespectarea regulilor sau ordinii stabilite într-o comunitate de oameni. Nu se are în vedere, numaidecât, trăire în păcat.
Cuvântul “neorânduială” folosit la 1 Tesaloniceni 5:14 în limba greacă are aceiași rădăcină ca și cuvântul folosit în capitolul 3 din 2 Tesaloniceni cu accent pe nesupunere:
„ατάκτους „– și înseamnă dezordonat, nesupus, încăpățânat, nesubordonat ordinii stabilite, rebel.
Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorînduială… (1 Tesaloniceni 5:14a)
Să dăm citire textului:
În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorînduială, între voi. N-am mîncat de pomană pînea nimănui; ci, lucrînd şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: “Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănînce pînea lucrînd în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n-aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6-15)
Să vedem ce informație ne dă acest text despre trăirea în neorânduială:
- nu este după învățăturile pe care le-au primit de la Pavel (v. 6)
- exemplul lui Pavel de trăire în rânduială stă în faptul că nu a mâncat de pomană pâinea nimănui, ci lucrând și ostenindu-se, a muncit zi și noapte, ca să nu fie povară nimănui, chiar dacă au avut dreptul să trăiască pe socoteala bisericii. Au renunțat la acest suport care l-au meritat anume ca să le dea lor o pildă ca să lucreze cu mâinile lor și să nu aștepte suport din partea bisericii. (v. 7-9)
- când era la ei, le-a spus lămurit: “cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.” Vedem din nou că este vorba despre a lucra pentru a câștiga hrana. (v.10)
- trăirea în neorânduială înseamnă să nu lucrezi nimic, ci să te ții ne nimicuri (v. 11). Expresia “se țin de nimicuri” în limba greacă înseamnă a face impresia că lucrezi: περιεργαζομένους· – a se ocupa de lucruri fără sens, a se amesteca în treburile altora, a se agita.
- Soluția în situația aceasta este să-și mănânce pâinea lucrând în liniște și nu pocăința cum ar fi în caz de păcat (v. 12), arătând din nou că trăirea în rânduială este să respecți ordinea stabilită de Pavel cu privire la muncă. Cuvântul în limba greacă pentru a munci sau a lucra are sens de a depune efort pentru a produce ceva.
- Pedeapsa pentru cei care nu vor asculta de cele scrise în scrisoarea aceasta din nou arată că nu merge vorba despre păcat: pe cei care nu aveau să asculte trebuiau să și-l însemne și să nu aibă nicio legătură cu el, ca să-i fie rușine: să nu-l socotească ca pe un vrăjmaș, ci să-l mustre ca pe un frate. Din textul de la 1 Corinteni 5:1-13 știm că cei care trăiesc în păcat trebuie excluși din biserică, nu puși la însemnare. De aici înțelegem că legătura despre care vorbește apostolul Pavel în acest text este legătura de întreținere materială a celor care trăiesc în neorânduială.
Cuvântul rânduială folosit în Noul Testament este:
Τάξιν – ordine, rânduială, poziție, corespunzător, organizare, a îndeplini un rol sau slujbă, Herodot folosea acest cuvânt ca și termen militar, arătând disciplina în armată.
Din textele din Noul Legământ, în care este folosit acest cuvânt, înțelegem că se are în vedere reguli menite să mențină ordinea într-o comunitate și nu are în vedere sfințenia… Iată textele din Noul Testament în care este folosit acest cuvânt:
Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui. (Luca 1:8)
În capitolul 14 din epistola către Corinteni, apostolul Pavel le dă sfinților din Corint instrucțiuni cu privire la organizarea serviciilor divine și le explică de ce: pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduirii, ci un Dumnezeu al păcii:
Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu. Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă. Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor. (1 Corinteni 14:26-33)
și apoi face concluzie la toate cele spuse mai sus:
Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială. (1 Corinteni 14:40)
Un alt text în care este folosit acest cuvânt este în epistola către Coloseni:
Căci măcar că sînt departe cu trupul, totuş cu duhul sînt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rînduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos. (Coloseni 2:5)
În textul de la Coloseni vedem că apostolul Pavel apreciază la ei două lucruri:
- buna rânduială care domnește între ei și
- tăria credinței lor în Hristos.
Vedem că rânduiala este ceva ce merge împreună cu credința, dar este altceva.
În capitolele 5 la 7 din Epistola către Evrei, este folosit cuvântul rânduială în legătură cu slujba de Mare Preot a Domnului Isus. În aceste capitole se pune în contrast Preoția Domnului Isus, care este după rânduiala lui Melhisedec, cu preoția leviților. Nu că preoția după rânduiala leviților ar fi ceva păcătos, dar din cauza că Vechiul Legământ s-a arătat a fi neputincios în ce privește desăvârșirea omului, Dumnezeu l-a schimbat cu Noul Legământ, schimbând preoția, numindu-L pe Domnul Isus Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec.
Pentru o înțelegere mai bună a subiectului, vă recomand să studiați cursul 2 Tesaloniceni, pe care îl puteți procura la librăria „Învățătură din Cuvânt” la adresa str. Alecu Russo 59/6, or. Chișinău.