Întrebare:
Este atât de grav că am jurat pe ce am mai scump și l-am încălcat? Se poate ierta cumva? Se poate face ceva?
Dumnezeu vrea să ne onorăm promisiunile făcute și să fim oameni de cuvânt. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfânt și cere de la noi să fim sfinți. Sfințenia Lui trebuie să se manifeste în toate aspectele vieții noastre. Domnul Isus, în Predica de pe Munte, anulează necesitatea de a face juruințe lui Dumnezeu sau oamenilor, pentru că un creștin, care-și manifestă sfințenia, este un om de cuvânt și face exact cum a promis.
Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime:„Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale. “ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. (Matei 5:33-37)
Dar dacă ați făcut juruințe nechibzuite și pripite, Dumnezeul nostru este îndurător și iertator și este gata să vă ierte. Iată un caz similar cazului dumneavostră și soluția lui în Vechiul Testament:
Cînd cineva, fiind pus sub jurămînt ca martor, va păcătui, nespunînd ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel subt vină, sau cînd cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei tîrîtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel vinovat; sau cînd cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat; sau cînd cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgînd de seamă la început, bagă de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat: Cînd cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul. Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui. Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalt ca ardere de tot. Să le aducă preotului, care va jertfi întîi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să- i frîngă cu unghia capul dela grumaz, fără să- l despartă; să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispăşire, iar celalt sînge să- l stoarcă la picioarele altarului:aceasta este o jertfă de ispăşire. Cealaltă pasăre s’o pregătească drept ardere de tot, după rînduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l- a făcut, şi i se va ierta. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n’adauge nici tămîie, căci este un dar de ispăşire. S’o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s’o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului:acesta este un dar de ispăşire. Astfel va face preotul pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l- a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. (Levit 5:1-13)
Când intrăm în legământ cu Domnul Isus, nu mai avem nevoie de o jertfă ca ardere de tot pentru ispășirea păcatelor, pentru că deja a fost adusă jertfa supremă pentru ispășire, o dată pentru totdeauna, prin jertfa Domnului Isus. De aceea să îndrăznim să venim la El cu pocăință!
Este foarte important să cunoaștem Sfintele Scripturi și să știm cum acestea abordează fiecare aspect al vieții noastre. De ce? Pentru că necunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu ne poate pricinui multe răni. Haideți să privim la un caz din Vechiul Testament, de pe vremea judecătorilor, când fiecare făcea ce vroia. Iefta, deși a fost judecător în Israel și a făcut mari isprăvi, a făcut o juruință nechibzuită. El, însă, nu știa că acest păcat poate fi ispășit și aceasta l-a costat viața fiicei lui.
Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis:„Dacă vei da în mîinile mele pe fiii lui Amon, ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot. “Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mînile lui. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, de la Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel- Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. Iefta s’a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. Cum a văzut- o, el şi- a rupt hainele, şi a zis::„Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n’o pot întoarce. “ Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum cînd Domnul te- a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.“ Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.“ El a răspuns:„ Du-te! “ Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plîns fecioria pe munţi. După cele două luni, s’a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.(Judecători 11:30-40)
Iată de ce vă invit să studiem Sfintele Scripturi, împreună cu biserica „Buna Vestire” la seminarul de creștere spirituală care va avea loc din pe 4-6 septembrie 2015.
Dumnezeu să ne ajute să nu facem juruințe pripite de care mai apoi să ne pară rău, ci să fim oameni de cuvânt!