Oare toate păcatele vor fi pedepsite cu moartea?

0
2641

Oare toate păcatele vor fi pedepsite cu moartea?Întrebare:

Chiar astăzi am avut o discuţie cu colegii de universitate referitoare la gravitatea păcatelor de diferită origine. Unii susţin că sunt păcate mai mult şi mai puţin grave, adică, pentru faptul că loveşti sau omori pe cineva primeşti pedepse diferite. Eu am citit în Biblie că plata păcatului este moartea şi nu este menţionat ce fel de păcat. Sau poate nu am găsit secvenţele unde se explică aceasta. Vă rog să mă ajutaţi să înţeleg şi să le pot explica tuturor.

Ce este păcatul?

Pasajul la care aţi făcut referinţă în discuţia cu colegii se găseşte în Epistola către Romani şi este următorul:

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)

Felul cum v-au răspuns colegii mă face să înţeleg că pentru ei păcatele sunt doar anumite fapte cum ar fi lovirea sau omorul cuiva, la care au făcut ei referinţă. La o citire atentă a Epistolei către Romani, dar mai cu seamă a capitolelor 5 şi 6, se va observa uşor că Apostolul Pavel vorbeşte despre păcat nu doar ca şi o faptă separată, ci ca un fenomen complex, o boală care afectează total şi integral natura umană şi care condiţionează gândirea, vorbirea şi comportamentul. Tocmai de aceea şi este folosită forma singulară a acestui substantiv. Contextul defineşte înţelesul cuvintelor şi la studierea Bibliei este de o importanţă majoră studierea contextului.

Toţi oamenii sunt afectaţi de păcat în aceeaşi măsură

Când vorbeşte despre felul cum a întrat păcatul în lume, Scriptura ne relatează:

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. (Romani 5:12-14)

Moartea fizică este o consecinţă majoră a păcatului lui Adam şi faptul că toţi oamenii au fost supuşi acestei consecinţe, adică morţii fizice, este o dovadă că păcatul ne-a afectat pe toţi în aceeaşi măsură. Totuşi, în versetul de la care a pornit această întrebare, Apostolul Pavel se referă la o altă moarte (Romani 6:23) decât cea fizică, la una spirituală care implică despărţirea de Dumnezeu în veşnicii, pentru că moartea este despărţire.

Judecata lui Dumnezeu este diferită de cea omenească

La Dumnezeu contează mult motivele din care oamenii fac anumite lucruri şi El le va judeca. De asemenea, Biblia spune că vom da socoteală la judecată de orice cuvânt nefolositor care ne-a ieşit de pe buze. Potrivit cu judecata şi dreptatea lui Dumnezeu lista faptelor care izvorăsc din această natură păcătoasă şi care sunt vrednice de moarte este foarte mare. Iată un exemplu în capitolul 1 al Epistolei către Romani unde scrie:

Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:29-32)

Vreau să atrag atenţia cititorului că o mare parte din păcatele prezentate în această listă sunt atitudini care atrag pedeapsa lui Dumnezeu asupra celui care le are.

Isus Hristos este singurul care ne poate elibera de natura păcătoasă

Iată ce spune Apostolul Pavel că se întâmplă cu natura păcătoasă (pe care el o numeşte „omul nostru cel vechi”) când cineva se pocăieşte din inimă şi încheie legământ cu Domnul Isus Hristos prin credinţă:

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. (Romani 6:3-12)

Nu dispreţui dragostea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu

În Vechiul Testament  Dumnezeu a stabilit pedepse diferite pentru păcate (fapte) diferite. Astfel, în poporul Israel, cine fura trebuia să întoarcă lucrul furat şi 20% pe de asupra, iar cine comitea omor premeditat trebuia să fie omorât. Când vorbeşte, însă, despre natura păcătoasă a omului, Biblia ne spune că toţi o avem în aceeaşi măsură şi deci, pe toţi, dacă nu ne pocăim, ne aşteaptă aceeaşi pedeapsă – moartea, care este o despărţire veşnică de la faţa lui Dumnezeu. Vestea bună este că a doua parte a aceluiaşi verset ne spune că „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. De aceea Dumnezeu spune:

Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:1-6)

Spune-le colegilor să nu-şi împietrească inimile şi să nu facă abuz de bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Îndeamnă-i să se pocăiască cât mai curând, chiar azi.