Întrebare:
Aș dori să știu cum ar trebui să se comporte un soț în cazul în care acesta se plimbă cu soția sa prin parc într-o seară și vin asupra lor trei bărbați, atrași fiind de frumusețea soției, dorind să o violeze. Neputând să fugă pentru a scăpa, nefiind nimeni prin apropiere pentru a putea să le vină în ajutor sau neputând să-i imobilizeze pe toți trei, pentru ca apoi să poată să fugă sau să aibă suficient timp să sune la poliție pentru a primi ajutor în timp eficient, cum ar trebui să procedeze soțul din moment ce să-i lovească, împingă este pacat, din moment ce bărbatul trebuie să fie protectorul soției?
Sper că nu te-ai pomenit într-o astfel de situație și Dumnezeu să te ferească de așa un rău și să-i ferească pe toți copiii Săi și pe toți oamenii. Însă, dacă s-ar întâmpla așa ceva trebuie să procedezi după Cuvântul lui Dumnezeu care spune că soțul trebuie să-și iubească soția cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. (Efeseni 5:25) Trebuie să faci tot ce poți ca să-ți protejezi soția. Și nu doar soția, ci pe orice femeie, bărbat sau copil care s-ar pomeni într-o așa situație și tu te-ai afla în preajma lor. Aceasta înseamnă să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Oare ți-ai dori ca, aflându-te într-un pericol, să treacă pe alături oamenii și să nu-ți dea nici un ajutor?
Îmi amintesc cum odată vecinul a venit și mi-a spus că în dimineața acelei zile a văzut la stația de autobus cum un grup de adolescenți îl băteau pe un om în vârstă și toți cei care stăteau la stație, o mare mulțime, au rămas indiferenți și nu au întreprins nimic ca să-l scape pe acel om de frică să nu fie și ei bătuți. Atunci l-am întrebat pe vecinul meu de ce nu a intervenit, iar el mi-a răspuns: „Ei, Vasile, dacă ai fi fost tu, care cunoști arte marțiale, ai fi putut să te lupți cu ei și să-i oprești, dar ce puteam să fac eu?…” L-am întrebat atunci dacă și-a închipuit că putea să fie el în locul bărbatului care a fost atacat în acea dimineață de adolescenții criminali și dacă ar fi fost lăsat la voia sorții de ceilalți oameni? Cum s-ar fi simțit el? Ar fi dorit să fie tratat cu așa o indiferență? I-am mai spus că este o datorie a fiecărui din noi să ne iubim aproapele și să nu-l lăsăm în pericol.
În vestita pildă a Domnului Isus Hristos despre bunul samaritean, acesta a venit la fața locului după ce deja tâlharii îl bătuse rău și îl jefuise pe omul căzut victimă. Bunul samaritean a făcut tot ce a putut pentru salvarea acelui om, dar cred că dacă venea în timp când tâlharii îl jefuiau, ar fi intervenit și ar fi căutat să facă ceva ce-i era în putere ca să-i oprească pe tâlhari de la răul pe care îl făceau.
Nu este un lucru plăcut, dar este necesar ca criminalii să fie opriți și aceasta este și pentru binele lor, căci sunt scutiți și de consecințele pe care nu le vor putea evita dacă nu sunt opriți. Este mișelie și un mare păcat să nu te lupți, pretinzând că rămâi neprihănit în timp ce nu întreprinzi nimic pentru salvarea soției tale sau a altui om, scuzându-te cu „sfințenia” care numai sfințenie nu este, ci o mască a fricii și lașității.
A venit odată acasă fiul meu cu ochiul vânăt și la întrebările mele a spus că aceasta s-a întâmplat când prietenul lui a fost atacat de alții mai mari și el s-a luptat ca să-l apere pe prietenul său. Nu au fost în stare să-i invingă și au luat ambii bătaie, dar eu l-am apreciat că a fost un prieten adevărat și l-a iubit pe aproapele său ca pe sine însuși, fiind gata să se sacrifice. I-am dorit să rămână toată viața așa și să nu se lase niciodată paralizat de frică.
În același timp vreau să vă spun că așa cum ați scris că fiecare bărbat este dator să asigure protecție soției sale, aceasta implică și precauție. Ca să fii protejat, evită locurile periculoase.
Dumnezeu să vă păzească de orice rău, de oameni răi, de primejdii și de frică care este un păcat și te poate împinge la fapte de lașitate, când te lași paralizat de ea.