Ce să faci când nu ţi se permite să spui despre pericolul imoralităţii

În acest mesaj vin să răspund la întrebarea următoare:

Doresc să procedez potrivit cu învăţătura Bibliei şi am o întrebare. Ce să fac în cazul când păstorul nu-mi permite să predau despre pericolele imoralităţii nici la biserică şi nici în alte locuri şi spune că despre acest subiect trebuie să le vorbească copiilor părinţii şi nu eu? Păstorul doreşte să colaborez cu el, dar nu-mi permite să abordez astfel de teme cum este pericolul imoralităţii. Cum să procedez în astfel de situaţie potrivit cu învăţătura Bibliei?

Deci, ce poţi face dacă păstorul nu permite să vorbeşti despre pericolele imoralităţii ?

Creştinii sunt datori să salveze pe oameni din ghearele imoralităţii

Din acest mesaj scurt nu pot să-mi fac o imagine întreagă a relaţiei pe care o are cititorul cu pastorul său, dar sunt câteva lucruri care le pot spune hotărât. Noi trăim într-o vreme când imoralitatea s-a răspândit şi se răspândeşte foarte tare şi în mare parte din pricina că bisericile nu se implică în viaţa socială şi nu abordează acest subiect. Pentru că noi nu spunem lumii care este adevărul despre imoralitate, părinţii de multe ori singuri nu ştiu ce să le spună copiilor şi îi îngroapă şi mai mult în imoralitate. Să vă dau două exemple.

Când am aflat că fiul unei rude trăieşte în concubinaj cu o fată, am vorbit cu el şi apoi am mers să întreb ruda dacă ştie de acest lucru. Ea mi-a spus că ştie, dar uite, că aşa sunt vremurile şi că ea se bucură că fiul ei întreţine relaţii sexuale doar cu o fată şi nu merge la mai multe astfel supunându-se pericolului de a se molipsi de vre-o boală sexual transmisibilă. Am vorbit cu ruda mea despre păcatul în care trăieşte fiul ei şi care vor fi consecinţele, a înţeles şi i-a spus fiului ori să se căsătorească ori să rupă acea relaţie cu fata.

Altă dată, o persoană cunoscută mi se plângea că au puţine camere în casă şi că uite, băiatul lor care are 25 de ani nici nu are unde veni să doarmă cu o fată… Când am auzit le-am spus care este învăţătura lui Dumnezeu şi care vor fi consecinţele dacă fiul lor va accepta o astfel de viaţă în imoralitate. Cu un an în urmă fiul lor s-a căsătorit şi cred că a fost o contribuţie şi discuţia care am avut-o cu mama lui.

Vedeţi? Ce fel de educaţie sexuală corectă puteau să le dea copiilor aceşti părinţi dacă singuri n-au fost învăţaţi ce este drept şi au o astfel de gândire formată de societatea asupra căreia noi, credincioşii, avem un aşa de mic impact? Noi, preoţii, pastorii şi învăţătorii Cuvântului lui Dumnezeu avem o mare datorie să învăţăm pe părinţi, pe copiii şi pe toată lumea care este adevărul despre relaţiile sexuale şi pericolele la care se supun cei ce merg pe căi imorale. Dacă noi, preoţii, aveam să ne facem datoria şi să-i învăţăm pe oameni înainte, cei ce sunt părinţi acum, aveau să înveţe pe copii ce este drept şi nu ajungea societatea în desfrâul în care se îneacă.

Dumnezeu abordează pe larg subiectul educaţiei sexuale ca să ne protejeze de la moarte

Cartea Proverbelor lui Solomon a fost scrisă şi cu scopul…

… ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă… (Proverbele lui Solomon 1:4)

În această carte Dumnezeu abordează pe larg subiectul educaţiei sexuale corecte. Capitolele 5, 6 şi 7 aproape în întregime sunt dedicate acestui subiect şi în multe alte capitole abordează tangenţial problema. De altfel, cum va şti cineva ce este bine şi ce nu, dacă nu va fi învăţat? Dumnezeu vrea ca noi să-i învăţăm pe oameni tot adevărul Cuvântului lui Dumnezeu ca să-i păzim de pericolele ce le stau în faţă. Şi dacă nu facem aceasta, adică dacă nu-i învăţăm, vom fi vinovaţi de sângele lor. Când îşi lua rămas bun cu presbiterii din Efese, apostolul Pavel le-a spus:

De aceea, vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 20:26-27)

Cei ce sunt puşi în slujba propovăduirii şi învăţării şi fac abuz de această slujbă ferindu-se să le vestească oamenilor tot planul lui Dumnezeu, se fac vinovaţi de multele vieţi distruse prin imoralitate şi care apoi vor sfârşi în pedeapsa focului gheenei.

Biserica locală este o echipă ce se aşteaptă să fie eficientă în propovăduirea Evangheliei

Biserica locală are menirea să vestească eficient Evanghelia, să-i înveţe Cuvântul lui Dumnezeu şi să facă ucenici din cei ce se întorc la Hristos, şi apoi, toţi împreună, în colaborare cu alte biserici locale şi cu toată biserica universală să prezinte cât mai relevant şi integral mesajul Evangheliei lui Hristos. Cu părere de rău, nu totdeauna este aşa. Conducătorii buni, pastorii, preoţii, care au pe inimă porunca Domnului Isus de a duce Evanghelia până la marginile pământului, totdeauna caută să le slujească cât mai relevant oamenilor şi să-i îndemne pe creştini la acţiuni sănătoase şi la implicare în societate prin vestirea mesajului Evangheliei. Sunt însă şi conducători de alt fel, care fac abuz de poziţia pe care au primit-o, sau şi-au dobândit-o prin intrigi sau alte căi necurate. Despre un astfel de om Biblia ne spune că devenise conducător al unei biserici locale. Numele lui era Diotref şi Apostolul Ioan a scris aşa despre acest om şi comportamentul lui:

Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietate între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. (3 Ioan 9-10)

Cum se vede, acest pretins conducător al poporului lui Dumnezeu, făcea abuz de poziţia sa pentru a spune doar „NU”, pentru a interzice orice era bun. Aşa mai sunt şi azi unii. Apostolul Ioan i-a scris ucenicului său, Gaiu, care era membru în biserica locală condusă de Diotref, şi din care se pare că a fost excomunicat tocmai din motiv că a făcut binele pe care Diotfef i-a interzis să-l facă. Apostolul Ioan l-a încurajat pe Gaiu în atitudinea frumoasă pe care a luat-o de a fi ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu şi i-a scris:

Preiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu; cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu. (3 Ioan 11)

Prin aceasta frază Apostolul Ioan i-a comunicat lui Gaiu să nu urmeze exemplul şi interdicţiile rele ale lui Diotref, pentru că, judecând din felul cum proceda, Diotref n-a văzut pe Dumnezeu, adică nu experimentase iertarea şi naşterea din nou, chiar dacă îi reuşise să se facă păstor sau preot al unei biserici locale.

Alipeşte-te de o echipă eficientă

Cum am scris mai sus, nu cunosc în detalii situaţia persoanei care mi-a adresat întrebarea şi dacă a scris toate motivele pentru care pastorul îl opreşte. Dar l-aş sfătui să meargă să mai vorbească odată cu pastorul despre această întrebare şi dacă nu se ajunge la o concluzie comună, să caute să devină membru într-o biserică locală care are aceeaşi viziune asupra implicării în societatea noastră prin mesajul Evangheliei. De altfel, de ce ar trebui să stai într-un loc unde nici nu poţi lucra eficient, nici nu eşti încurajat şi unde aflarea împreună produce doar tensiune şi neînţelegere?