Cum să procedeze Biserica faţă de liderul care înjură la mânie ?

Întrebare:

Ce este sudalma ? Când un creştin, slujitor, lider de biserică la mânie şi iritare îşi permite să înjure, este lucrul acesta îngăduit ? Ce măsuri disciplinare există în Biserică cu privire la o astfel de persoană ? Dar cum să procedezi atunci când persoana dată nu se supune hotărârii Bisericii ? 

creștinul ce înjură

Este foarte trist să aud despre o astfel de persoană care pretinde a fi slujitor al lui Dumnezeu, dar din gura lui curge apă dulce şi apă amară. De necrezut că un astfel de om, care are pe buze cuvinte murdare, nefolositoare, continuă să se numească lider şi slujitor al lui Dumnezeu. Poate cineva se întreabă…

Ce sunt sudalmele ? 

Dicționarul Explicativ al limbii române prezintă acest cuvânt în felul următor:

Sudalmă – înjurătură, ofensă, ocară. La aceeași familie aparține sudui, suduitură, ofensă.
ÎNJURÁ – A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui, a drăcui, a ocărî, a invectiva, a măscări, a stropși, a sudui. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecații), a sudui. A trata cu vorbe necuviincioase.

Sfânta Scriptură ne dă o explicaţie şi mai bună a acestui cuvânt când spune:

4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. (Efeseni 5:4)

Tot în această epistolă apostolul Pavel scrie Efesenilor astfel:

29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. 30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:29-30)

Înjurătura este un cuvânt stricat care nu aduce nimănui zidire. Cuvintele stricate şi murdare, dimpotrivă, întristează pe Duhul Sfânt şi Dumnezeu nu se va lasă batjocorit.

Unii oameni îşi scuză cuvintele spuse la mânie, motivând că s-au mâniat şi nu au putut să se controleze. Dar sunt înjurăturile sau sudalmele un produs al mâniei sau mânia este doar o împrejurare favorabilă în care sudalmele curg mai uşor la suprafaţă ? Ceea ce trebuie să înţelegem este că…

Înjurăturile vin din prisosul inimii

Vorbirea fiecărui om depinde de calitatea visteriei pe care o are în inimă. Domnul Isus a spus:

45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:45)

Sudalma nu este produsul mâniei, ci produsul unei inimi rele care nu a fost încă curăţită de Domnul. Cineva spunea că omul este ca şi un tub de pastă de dinţi. Când pui presiune pe el , iese la iveală ceea ce este în interior. Când mânia te aprinde, din inima ta vor ieşi acele cuvinte care îţi umplu inima şi gândul. Cuvintele pe care le vorbeşti reprezintă inima ta. Dacă pe buze ai numai cuvinte murdare şi porcoase, îngâmfare şi expresii urâte, aceasta te reprezintă, căci nu poate inima să producă ceva mai bun decât calitatea ei.

17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. (Matei 7:15-18)

Roadele noastre, vorbirea noastră, arată cine suntem noi. Dacă persoana despre care vorbiţi îşi permite să suduie şi aceasta este o practică normală, aceasta îmi arată calitatea inimii lui. Nu trebuie să uităm un adevăr foarte adânc spus de Însuşi Domnul Isus care a zis că…

Pentru orice cuvânt vom da socoteală

36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. (Matei 12:36)

Este înjurătura un cuvânt nefolositor ? Bineînţeles că da. Şi pentru fiecare din aceste cuvinte nefolositoare, murdare, orice copil al lui Dumnezeu care îşi permite să le folosească, va da un răspuns într-o zi. La scaunul de domnie al lui Hristos, noi vom da un răspuns pentru tot binele sau răul pe care l-am făcut trăind în trup.(2Corinteni 5:10)

Ce măsuri trebuie să ia biserica cu privire la slujitorul care înjură ?

Când a scris prima epistolă către Timotei, Pavel a scris următoarele:

19 Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. 20 Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică. 21 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire. (1 Timotei 5:19-21)

Învinuiri împotriva unui prezbiter, este foarte uşor să auzi, dar când este vorba de un păcat concret, biserica trebuie să ia măsuri. Totuşi, orice hotărâre şi acţiune de disciplină, trebuie să aibă mărturia a 2 sau 3 martori. Atunci când prezbiterul a păcătuit, Pavel spune lui Timotei să mustre o astfel de persoană înaintea tuturor. De ce ? Aşa ca şi ceilalţi membri de biserică să aibă frică. Judecata trebuie să fie fără părtinire.

În cazul dumneavoastră, când acest lider nu se poate controla şi din gura lui curg cuvinte stricate, se pare că aveţi mărturia nu a doi sau trei, ci mărturia întregii bisericii. Un astfel de lider nu mai poate sluji până nu se pocăieşte şi îşi corectează purtarea. Slujirea lui este o pată asupra tuturor creştinilor şi o întristare a Duhului Sfânt. Biserica nu trebuie să fie părtinitoare cu privire la astfel de cazuri. Având un lider ce trăieşte în păcat, aceasta va afecta foarte grav tot trupul lui Hristos.

Ce să facă biserica dacă liderul nu se supune disciplinei aplicate?

Soluţia la problema bisericii dumneavoastră, Domnul Isus a dat-o deja cu mult timp înainte. Mai înainte chiar ca biserica să fi fost instituită pe pământ, Domnul Isus a spus aşa:

15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

Soluţia este uşor de înţeles, dar nu atât de simplu de înfăptuit. De multe ori oamenii văd păcatul, dar pentru că nu vor să-şi strice relaţia cu cineva, ei aleg mai degrabă să tacă, să ascundă decât să meargă şi să confrunte. Am aflat despre un caz când liderul unei biserici destul de numeroase a căzut în păcatul curviei. Membrii bisericii s-au temut să ia anumite acţiuni împotriva liderului şi acest lucru a afectat biserica în proporţii extrem de mari. Domnul Isus a fost foarte clar în porunca Sa: să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş”. 

În cazul când liderul ce trăieşte în păcat nu doreşte să plece din poziţie, ar trebuie să existe o autoritate căreia se supune biserica. În cazul Bisericilor Evanghelice există Uniunea Bisericilor, care exercită o anumită putere asupra bisericilor care sunt parte din această Uniune. În cazuri ca şi acestea, Uniunea trebuie să intervină şi să ajute la soluţionarea acestei probleme. Dacă vorbim despre Biserica Ortodoxă, atunci din câte ştiu, există autoritatea Mitropoliei de datoria căreia este să intervină în astfel de cazuri.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să ne înfrânăm limba şi să avem în minte cuvintele Lui Dumnezeu, care ne spun:

26 Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. (Iacov 1:26)

Dumnezeu să ne ajute să nu ne înşelăm inima niciodată, ci să ne înfrânăm limba!

Articole recomandate: