Ce înseamnă să abordezi pe cineva ca pe un vameş şi un păcătos?

Întrebare:

Ce înseamnă în mod practic fraza din Biblie „… să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş”? Puteţi dezvolta mai mult acest subiect? Înseamnă aceasta să-l ignor, să-l evit, să nu mai am nici un fel de legătură de nici un fel cu el sau cu ea? Mă refer, în special, la „fraţi”, adică persoane cunoscute în cadrul credinţei, dar despre care ştim că nu duc o viaţă de curăţie şi perseverează în păcat, cu toate că i s-a atras atenţia.

Să vedem, mai întâi…

Când trebuie să-l tratăm pe un frate sau o soră ca pe un vameş şi un păcătos?

Domnul Isus a spus:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

Potrivit acestui pasaj, putem să-l tratăm pe cineva care se numeşte “creştin” ca şi pe un vameş şi un păcătos doar după ce l-am confruntat personal, apoi cu martori şi apoi, după ce a fost osândit de întreaga Biserică pentru faptul că nu vrea să asculte, să se pocăiască şi să se întoarcă de la păcatele în care trăieşte. Ca să înţelegem cum să ne purtăm cu fraţii şi surorile care stăruie să trăiască în păcat, trebuie să vedem…

Cum erau abordaţi vameşii şi păcătoşii în vremea Domnului Isus?

Când trăia şi slujea Domnul Isus pe acest pământ, Iudea era sub stăpânire romană. Aceştia din urmă găseau oameni lipsiţi de principii şi lacomi de avere din poporul Israel, pe care îi recrutau pentru a strânge impozitele grele impuse poporului lor. Pe lângă faptul că strângeau taxele şi aşa deosebit de grele, ei, vameşii, luau şi mai mult ca să-şi facă avere. De aceea, erau extrem de urâţi în popor.

Fariseii, pe de altă parte, erau partida care se pretindea a fi cea mai credincioasă Legii Vechiului Testament, dar care au adăugat multe porunci omeneşti la această lege şi le-au impus oamenilor. Ceilalţi Iudei îi credeau pe Farisei că sunt cei mai credincioşi şi luau drept adevăr ceea ce făceau şi ziceau Fariseii.  Să vedem acum câteva exemple din Scripturi care ne vor arăta cum îi abordau Fariseii şi poporul pe vameşi şi pe păcătoşi.

Când Isus a întrat în casa vameşului Levi, care urma să devină Apostolul Matei…

Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30)

Deci, Fariseii nu şi-ar fi permis nici odată să stea la masă ca să mănânce şi să bea împreună cu vameşii şi cu păcătoşii.

Evanghelistul Luca ne relatează următoarele:

Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” (Luca 15:1-2)

Conform acestui verset, se pare că fariseii nici măcar nu-şi permiteau să stea împreună în acelaşi loc cu vameşii şi păcătoşii.

Vameşul Zacheu ara atît de dornic să audă învăţătura Domnului Isus despre mântuire încât a păşit peste dispreţul pe care îl avea din partea poporului şi peste orice altă ruşine şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă pe Isus când va trece pe acolo. Domnul Isus a privit la starea inimii lui şi a hotărât să se oprească la el în casă.

Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” (Luca 19:7)

Cum vedeţi, de data aceasta nu doar Fariseii, ci toţi cei de faţă cârteau şi judecau pe Isus pentru faptul că a întrat să găzduiască în casa unui vameş pe care ei l-au numit păcătos. Aceasta ne mai arată că ei nu ar fi procedat astfel nici odată.

De ce Domnul Isus i-a primit pe vameşi şi păcătoşi, dar nouă ne cere să luăm atitudine faţă de cei ce stăruie să trăiască în păcat?

Pentru că vameşii şi păcătoşii despre care este scris în Evanghelii veneau la Domnul Isus ca să primească mântuirea şi se pocăiau din toată inima, vieţile le erau transformate şi nu mai trăiau în păcat şi făţărnicie. După ce a întrat Domnul Isus în casa lui Zacheu, iată ce s-a întâmplat:

Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8)

Vezi cum s-a pocăit omul acesta şi cât de mult a fost transformată viaţa lui prin credinţă în Domnul Isus? El nu a mai rămas să trăiască în păcat, iar despre cei care stăruie în păcat şi încearcă să se creadă şi să se prezinte ca şi “fraţi” sau “surori”, Domnul Isus spune că trebuie să-i abordăm aşa cum o făceau fariseii şi tot poporul cu vameşii şi păcătoşii în pasajele biblice citate mai sus.

Cazul din Corint aruncă mai multă lumină (darea pe mâna Satanei)

Fiind departe, Apostolul Pavel a auzit veşti îngrozitoare despre un caz de incest întâmplat în biserica din Corint şi le-a scris:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. (1 Corinteni 5:1)

Apostolul imediat a luat atitudine, a scris Epistola 1 către Corinteni şi le-a cerut şi lor să ia atitudine în mod de urgenţă şi să-l dea afară din Biserică pe curvarul care îşi spune şi se crede “frate”:

Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5:2-5)

Spre sfârşitul capitolului, le spune creştinilor cum trebuie să se poarte cu el din moment ce a fost exclus din Biserică:

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5:9-11)

Deci, ce înseamnă să privim ca pe un vameş şi pe un păcătos pe “fratele” sau “sora” care au fost excluşi din Biserică? Să nu avem nici un fel de legături cu ei. Dar, nu uita, atitudinea aceasta poate fi luată doar după ce l-ai confruntat personal, apoi, dacă nu se îndreaptă să iei cu tine martori şi dacă nici aşa nu se îndreaptă, să-l spui Bisericii. Numai după ce va fi dat afară din Biserică (şi aceasta înseamnă să fie dat pe mâna Satanei) va trebui să nu mai ai nici un fel de legături cu el sau cu ea.

Nu este simplu să procedezi astfel şi este trist să vezi cum oamenilor le este frică să confrunte pe omul care trăieşte în păcate despre care ei ştiu, iar dacă ajunge să fie confruntat şi dat afară din Biserică, tot cei care le-a fost frică să-l confrunte, continue să întreţină relaţii cu el. Dacă ne pasă şi îi iubim pe cei care îşi spun “fraţi” sau “surori” îi vom confrunta conform Scripturii tocmai pentru că îi iubim şi le dorim mântuirea sufletului. Aşa să ne ajute Dumnezeu.