Slujba de apostol

0
581

Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. (Apocalipsa 21:14).

Într-unul din comentariile plasate la articolul „Cine poate fi numit apostol?”, cineva a ridicat întrebarea: care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de apostoli şi care este poziţia apostolilor în ierarhia bisericească?

Poziţia apostolilor în ierarhia bisericească

După cum am menţionat în acel articol, numele de apostol se aplică atât celor doisprezece apostoli, aleşi de Domnul Isus pentru o slujbă specială, cât şi acelor creştini care au primit darul duhovnicesc de apostol. În ce priveşte slujba de apostol, aceasta este cea mai înaltă poziţie în ierarhia bisericească. După cum aţi văzut, în Apocalipsa capitolul 21 scrie că pe cele douăsprezece temelii ale zidului Ierusalimului ceresc sunt scrise numele celor doisprezece apostoli ai Mielului. În epistola sa către Efeseni Apostolul Pavel scrie, că noi suntem zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor (Efeseni 2:20), adică pe temelia învăţăturii lor.

Cum trebuie să ne raportăm faţă de apostoli?

1. Să urmăm exemplul lor.

Îndemnul Apostolului Pavel este ca să călcăm pe urmele lui, întrucât şi el calcă pe urmele Domnului Isus (1 Corinteni 4:16, 11:1). Iar în epistola către Evrei avem următorul îndemn:

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! (Evrei 13:7)

2. Să nu-i concepem ca mijlocitori între noi şi Dumnezeu.

Fiind în Moscova, acum câţiva ani în urmă, am vizitat mai multe localuri de cultură şi artă printre care şi o bisericuţă de pe teritoriul Kremlinului. Pe unul din pereţii acelei biserici este pictată o imagine, care poartă următorul mesaj: sfinţii de pe o insulă se roagă sfinţilor apostoli, care sunt în cer, aceştia mijlocesc pentru ei înaintea fecioarei Maria, Fecioara Maria mijloceşte înaintea Domnului Isus, Domnul Isus mijloceşte înaintea lui Dumnezeu. O astfel de perspectivă este greşită. Biblia spune clar:

„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi…” (1 Timotei 2:5-6).

Deci, când ne rugăm, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului Isus Hristos. Aşa învăţa întotdeauna Domnul Isus noroadele şi ucenicii. O expresie des repetată de Domnul Isus este „tot ce veţi cere de la Tatăl în Numele Meu…”

3. Să nu ne închinăm lor.

În ce priveşte închinarea la sfinţi, vreau să aduc ca exemplu felul cum au răspuns Pavel şi Barnaba la dorinţa locuitorilor din Listra de a li se închina:

Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat: “Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele. (Fapte 14:14-15)

Alte exemple de închinare avem în Apocalipsa 19 şi 22. Iată cum a reacţionat Îngerul lui Dumnezeu, când apostolul Ioan s-a aruncat la pământ înaintea lui ca să i se închine:

„Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 19:10, 22:9)

Acum socotiţi şi singuri: dacă Îngerul lui Dumnezeu nu a îngăduit  sfântului Ioan să i se închine, credeţi că sfinţii apostoli ar accepta închinarea voastră?

La întrebarea “Cine a luat locul lui Iuda?” voi răspunde într-un alt articol.