Ce spune Biblia despre sfătuirea părinților?

Întrebare: 

Am o întrebare care mă frământă de o perioadă mai îndelungată şi presupun că nu doar pe mine, dar şi pe alţi oameni care au aceeaşi dilemă. Cum ar putea copiii să sfătuiască pe părinţii lor, dacă aceştia le răspund cu fraze de genul : „Eu am mai trăit în viaţa aceasta, tu nu ai ce să mă înveţi…”, „Găina a fost prima, nu puiul” etc. Aţi putea să mă ajutaţi cu un răspuns?

Mai întâi de toate aş vrea să ne amintim că…

Biblia învață pe copii să cinstească părinţii

Copii din societatea de azi cred că le ştiu pe toate şi că părinţii sunt deja demodaţi, rămaşi în urmă, de aceea noi, copii lui Dumnezeu, trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem într-o astfel de cursă. Noi suntem chemaţi să ne cinstim părinţii, să le dăm respectul şi onoarea cuvenită dacă dorim să avem multe zile pe pământ. Aşa spune şi Scriptura:

„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:2-3)

După cum vedeţi condiţia fericirii şi numărul zilelor noastre pe acest pământ sunt legate de atitudinea pe care o avem faţă de părinţii noştri. Ţinând cont de această poruncă, ne întrebăm: “Ce să faci când tatăl sau mama ta greşeşte ? Ce faci când vezi că ei au nevoie de sfatul tău ? Permite Biblia să faci acest lucru ?”

Biblia nu interzice sfătuirea părinţilor

Când Timotei, copilul în credinţă al apostolului Pavel, era în Efes, Pavel i-a dat următoarele instrucţiuni: 

Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia. (1 Timotei 5:1-2)

Pavel i-a dat lui Timotei un sfat cum să se poarte cu persoanele mai în vârstă din biserică. Privind la acest îndemn, vedem că Biblia nu interzice unui fiu să dea sfaturi tatălui său sau mamei sale. Dimpotrivă, Pavel foloseşte această atitudine sau relaţie dintre fiu-tată ca un model de sfătuire pentru un slujitor mai tânăr în relaţia cu bătrânii din biserică. Totuşi, ce să faci când tatăl sau mama nu doresc să ia aminte la sfatul tău ? Ce-i de făcut atunci când confrunţi cu atenţie, cu dragoste, dar răspunsul pe care îl auzi este :“Eu am mai trăit în viaţa aceasta, tu nu ai ce să mă înveţi” ?

Câştigă-ţi autoritatea prin trăirea ta

Timotei era tânăr, dar Dumnezeu în harul Său i-a încredinţat multă slujire. Apostolul Pavel l-a lăsat în Efes responsabil pe multă lucrare. Vârsta lui ar fi fost un obstacol şi poate chiar şi Timotei se simţea undeva intimidat că el tânăr trebuie să înveţe pe cei mai în vârstă. Totuşi Pavel i-a spus aşa: 

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:12-16)

Nu este uşor pentru un tânăr să înveţe pe cei mai în vârstă. Pavel a ştiut acest lucru şi de aceea i-a spus lui Timotei să nu se lase intimidat de vârsta sa. Cum trebuia Timotei să-şi câştige respectul ? Prin exemplul său de vieţuire. Pentru a-şi câştiga autoritatea în faţa oamenilor, Pavel îi spune lui Timotei să fie un model în: vorbire, purtare, dragoste, credinţă şi curăţie. Cu alte cuvinte, trăirea lui Timotei trebuia să corespundă în totul cu învăţătura pe care o dădea altora.

Am văzut de multe ori cum unii oameni dispreţuiesc pe tineri doar din simplul motiv că sunt tineri. Însă atunci când aud o mărturie despre viaţa pe care o trăieşte acel tânăr cu Dumnezeu, oamenii momentan îşi schimbă atitudinea faţă de el. Tot aşa trebuie să fie şi în relaţia cu părinţii. Nu cedaţi din simplu motiv că sunteţi tânăr şi tata sau mama vă spune că găina a fost înaintea puiului. Viaţa şi credinţa arătată în fapte va aduce mult respect în relaţiile pe care le aveți cu oamenii. 

Sfaturile pe care le dăm altora trebuie să fie trăite în primul rând în viaţa noastră. Când noi vorbim una şi trăim contrariul, cuvintele noastre îşi pierd puterea. Tot aşa va fi şi în cazul cu părinţii. Fii un bun exemplul pentru ei în trăire şi vorbire. Aşa cum i-a spus şi apostolul Pavel lui Timotei: “Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă”. Stăruie şi nu ceda în aceste lucruri, dar fă-o cu dragoste şi cu multă atenţie, aşa ca să fii sigur că în toate acestea, continui să arăţi respect faţă de părinţii tăi. 

Întotdeauna oamenilor le-a fost greu să primească sfaturi de la cineva mai tânăr sau care li se pare lor că este mai puţin experimentat decât ei. Aceasta, însă,  nu trebuie să te descurajeze. Nu eşti primul şi nu vei fi nici ultimul în această privinţă, de aceea stăruieşte şi continuă să vorbeşti şi să trăieşti în dragoste! 

Dacă eşti părinte şi nu suferi ca copii să-ţi facă observaţii şi nici să-ţi dea sfaturi, aş vrea să îţi las un verset spus de cel mai înţelept om care a trăit vreodată pe acest pământ. Împăratul Solomon a spus aşa: 

Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat (Eclesiastul 4:13)

Dacă împăratul are nevoie să fie îndrumat şi sfătuit, cu atât mai mult noi, părinţii. Un om smerit şi înţelept va da ascultare sfaturilor înţelepte, fie ele chiar și din gura copiilor săi.