Despre Sfânta Treime: Dacă Domnul Isus este Dumnezeu, cum poate sta la dreapta lui Dumnezeu?

Întrebare:

Eu sunt convins că Hristos este Dumnezeu, dar nu înțeleg unele lucruri. Dacă El este Dumnezeu, de ce nu știa când va fi acea zi în care va veni sfârșitul, ci a spus doar care vor fi semnele acelei zile? Și încă o întrebare: dacă Hristos este însuși Dumnezeu, cum poate ca în același timp să stea la dreapta lui Dumnezeu?

Este o întrebare care îi frământă pe mulți din motiv că nu înțeleg doctrina despre Sfânta Treime. Noțiunea de „Sfânta Treime” este foarte familiară creștinilor din diferite denominații, care acceptă dumnezeirea lui Hristos, dar puțini intră în esența acestei învățături și, chiar dacă denominațiunea împărtășește învățătura despre „Sfânta Treime”, totuși, cei mai mulți au un concept „branhamist” asupra înțelegerii persoanei Domnului Isus. Ce înseamnă aceasta? Adepții învățăturii branhamiste concep pe Domnul Isus ca și o manifestare în trup a Tatălui, iar Duhul Sfânt fiind manifestarea Tatălui în om. Totuși, Domnul Isus și Tatăl sunt persoane diferite și lucrul acesta este scos în evidență chiar din primul capitol al Bibliei (și noi credem că Biblia este insuflată de Dumnezeu). În primul capitol din Biblie, chiar din primul verset, Dumnezeu Se prezintă cu numele Elohim, care este un nume comun la plural: gramatica limbii ebraice are singular, dual și plural. Iar la versetul 26 este scris că Dumnezeu (Elohim) a spus să „facem” om după chipul și asemănarea „Noastră”:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele cari se mișcă pe pământ”. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26)

Deci, Domnul Isus este Dumnezeu, dar este o altă persoană decât Tatăl. Am făcut o schiță care reprezintă doctrina despre Sfânta Treime:

Deci, Domnul Isus este deopotrivă cu Tatăl ca și natură, dar este diferit ca și persoană și ca poziție. La început, adică la creație, Domnul Isus a fost deopotrivă cu Tatăl și ca poziție:

La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. (Ioan 1:1-2)

Dar Domnul Isus nu S-a ținut de poziția pe care o avea, ci a părăsit această poziție pentru ca noi să fim mântuiți:

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuș n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe Sine Însuș și a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:6-8)

Acum poziția Domnului Isus este de subordonare în raport cu Tatăl:

Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos. (1 Corinteni 11:3)

Mai important este faptul că Domnul Isus va rămâne pentru veșnicii în această poziție de subordonare în raport cu Tatăl și aceasta încă o dată ne arată marele preț care L-a plătit El pentru răscumpărarea noastră!

Și cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toți. (1 Corinteni 15:28)

În ultimul capitol din Biblie, la Apocalipsa 22, din nou Îi găsim pe Tatăl și Fiul împreună:

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo (în Noul Ierusalim). Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. (Apocalipsa 22:3)