Ce spune Biblia despre Sfânta Treime?

Întrebare:

In Biblie nu este menţionat termenul “Sfânta Treime”. Când si cum a apărut el? Cum dovedeşte Biblia trinitatea dumnezeirii, adică ce spune Biblia despre Sfânta Treime? Trebuie acest adevăr înţeles si logic sau doar crezut?

Cum a apărut termenul “Sfânta Treime”?

Da, este adevărat, Biblia despre Sfânta Treime nu menționează dar aceasta este o doctrină clar prezentată atât în Vechiul cât şi Noul Testament.

În secolul IV al erei creştine a fost un predicator pe nume Arie care a început să înveţe împotriva celor scrie în Scripturi şi anume că Domnul Isus Hristos nu este de aceeaşi fiinţă divină cu Dumnezeu Tatăl. Erezia aceasta a început să ia mare amploare, până acolo că împăratul Constantin s-a văzut nevoit să adune episcopii din Imperiul Roman de Răsărit (Bizanţ) pentru a rezolva această problemă a Bisericii. La acest primul consiliu al Bisericii, care a avut loc la Nicea, a fost adoptat termenul homoousis  (ὁμοούσιος) care defineşte relaţia între Tată şi Fiu şi a fost declarat că Tatăl este de aceeaşi fiinţă cu Fiul.

În 381, la al doilea Sinod ecumenic, ţinut la Constantinopol, în hotărârile adoptate a fost folosit pentru prima dată termenul de treime în formula “Dumnezeu cel viu, unic în fiinţă si întreit in Persoane”.

Ce argumente prezintă Biblia despre Sfânta Treime?

Adevărul acesta este unul profund şi pe larg abordat în Sfintele Scripturi. Primul verset din Biblie spune:

La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. (Geneza 1:1)

Cuvântul tradus în limba română “Dumnezeu” este ebraicul Elohim care este un cuvânt unic. Pentru că prima parte a cuvântului se referă la Dumnezeu iar a doua parte este terminaţia de plural a cuvintelor. Dar, aici este un moment interesant. În limba Ebraică există singular, dual (pentru doi) şi plural. Cu alte cuvinte, dacă am vrea să spunem în română am zice: o mână, două mâini şi trei mâiniuri (am inventat şi eu o terminaţie). Deci, de la trei în sus, în limba Ebraică există o altă terminaţie. Şi iată, în primul verset al Bibliei Numele lui Dumnezeu este însoţit la urmă de această terminaţie a pluralului. Astfel, acelaşi cuvânt Elohim este la singular şi la plural în acelaşi timp.

Tot în acelaşi prim capitol din Biblie găsim apoi următoarele:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)

Iar în Evanghelia după Ioan Domnul Isus este numit “Cuvântul” şi este prezentat astfel:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:1-4)

Deci, Domnul Isus este numit Dumnezeu şi este prezentat ca şi Cel prin care au fost create toate lucrurile şi în care era viaţa.

Învăţătura biblică despre divinitatea Duhul Sfânt este foarte clar prezentată în Sfintele Scripturi. Aici vreau să fac referinţă la un text din cartea Faptele Apostolilor unde Duhul Sfânt este numit Dumnezeu:

Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (Faptele apostolilor 5:1-4)

Trebuie înţeles acest adevăr şi logic sau doar trebuie crezut?

Înţeleptul Solomon a spus despre Dumnezeu astfel:

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. (Eclesiastul 3:11)

Deci, omul nu poate cuprinde cu mintea lucrarea lui Dumnezeu de la început până la urmă şi cu atât mai mult natura lui Dumnezeu.

Am auzit despre un mare om a lui Dumnezeu că ar fi spus: “Dacă va încerca cineva să înţeleagă până la urmă Sfânta Treime poate să-şi piardă mintea, dar dacă o va tăgădui – îşi va pierde mântuirea.” Au existat multe încercări ale oamenilor să prezinte acest adevăr, cum ar fi trei stări ale apei (vapori, gheaţă şi apă) dar care în esenţă sunt una. Mi se pare foarte puţin reuşită această paralelă sau explicaţie.

Când le-a dat ucenicilor Marea Însărcinare, Domnul Isus le-a spus:

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:18-20)

Doresc să  închei acest articol aşa cu aceleaşi cuvinte care a încheiat Apostolul Pavel Epistola II către Corinteni:

Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. (2 Corinteni 13:14)