Este îngăduit creştinilor să depună jurământul la primirea cetăţeniei altui stat?

Întrebare:

În curând va trebui să depun jurământul la Bucureşti ca să primesc cetăţenia română. Este păcat să fac acest jurământ?

Ce a dat naştere întrebării?

Probabil că aţi adresat această întrebare pornind de la textul din Evanghelie unde Domnul Isus spune:

Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. (Matei 5:33-37)

Accentul acestor cuvinte ale Domnului Isus este pe faptul că trebuie să fim oameni integri şi să facem potrivit cu ce spunem sau promitem. Dacă spui “da” şi faci ceea ce este “nu”, sau spui “nu” şi faci ce este “da” – lucrurile acestea vin de la cel rău.

De altfel, jurământul, de obicei, este solicitat unui om care nu-şi ţine promisiunile şi nu-şi onorează cuvintele. Atunci când integritatea ta este cunoscută, nu-ţi vor solicita jurământ afara de cât cei care nu te cunosc încă.

Şi Dumnezeu a jurat

Pentru că la un moment Avraam a pus sub semnul întrebării făgăduinţa lui Dumnezeu, Cel Prea Înalt a jurat:

Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” (Evrei 6:13-14)

Jurământul acesta a fost nu pentru că Dumnezeu ar fi spus minciuni sau nu şi-ar fi împlinit vreo dată Cuvântul, ci din pricina îndoielilor lui Avraam.

De altfel… Ce este jurământul?

Iată definiţia biblică a jurământului:

Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, (Evrei 6:16-18)

La oamenii lipsiţi de integritate, însă,  nici jurământul nu va schimba ceva.

Unii au jurat ca să mintă

După ce a fost arestat Domnul Isus, doar Petru a avut curajul să meargă după gloata care au prins pe Mântuitorul şi Biblia spune că…

Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” (Matei 26:69-72)

Cum se aplică la situaţia cu primirea cetăţeniei?

Procedura de depunere a jurământului la primirea cetăţeniei unei ţări nu ţine de integritatea ta personală sau de lipsa acestei integrităţi, ci este un act solemn prin care întri sub protecţia statului a cărui cetăţenie o primeşti, dar şi tu promiţi să aperi acest stat şi legile lui.