Rolul social – model de conduită

0
5309

(Apartenenţă de gen şi rolurile sociale. Interacţiunile umane şi rolurile sociale. Roluri sociale şi comportament adecvate cerinţelor rolului. Acţiuni aşteptate de la persoană în funcţie de rol.)

Rolul social – model de conduită

Ce înţelegem prin  „rol social” şi „model de conduită”? Iată definiţia pe care ne-o dă dicţionarul Wikipedia pentru noţiunea de „rol social”:

Rolul(social) este un model normativ de acţiuni pe care un grup sau o societate le aşteptă de la un individ.

Din DEX-ul online am găsit următoarea definiţie pentru noţiunea de „conduită”:

CONDUÍTĂ – fel de a se purta, comportare; manieră. Comportament.

Din aceste definiţii vedem că rolul social este determinat de societate şi prezintă totalitatea acţiunilor care se aşteaptă din partea unei persoane. Pe de altă parte totalitatea acestor acţiuni trebuie să slujească drept model de conduită pentru fiecare din noi. Rolul social este diferit de la om la om în dependenţă de vârstă, gen, stare a sănătăţii şi alte criterii. De exemplu, de la copii se aşteaptă ca ei să depună toate stăruinţele să înveţe bine la şcoală, să asculte de cei mai mari şi astfel să crească persoane care se vor implica activ în viaţa socială pentru viitor.

Apartenenţa de gen şi rolurile sociale

După cum s-a vorbit mai sus, rolurile sociale variază în dependenţă de anumite criterii, unul fiind apartenenţa de gen. Biblia ne relatează că Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia egali ca valoare :

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiascã i-a făcut. (Biblia. Geneza 1:27)

Dar Dumnezeu le-a dat roluri diferite. Potrivit cu Biblia rolul bărbatului este să întreţină material familia, să o protejeze, iar femeia este cea care trebuie să se îngrijească de gospodărie, de creşterea şi educarea copiilor. Aceasta nu înseamnă că bărbatul nici cum nu intră în aria responsabilităţilor femeii şi invers. Este frumos când bărbatul îşi ajută nevasta, iar nevasta îşi ajută bărbatul. Dar nu este de loc bine când bărbatul îndeplineşte rolul nevestei, doar din motiv că soţiei lui nu-şi îndeplineşte obligaţiunile sale.

După cum vedeţi rolul social al bărbatului şi a femeii este diferit. Ce se întâmplă atunci când oamenii nu-şi mai îndeplinesc rolurile? Acum în Moldova este la modă ca femeile să meargă la lucru în Italia, Grecia, iar bărbaţii la Moscova sau Portugalia. Ce se întâmplă cu copiii? Au copiii nevoie doar de întreţinere materială? Nu au ei, în primul rând, nevoie de afecţiunea mamei şi de protecţia tatălui, de o educaţie adecvată din partea ambilor părinţi?

Faptul că femeile şi bărbaţii din ţara noastră nu-şi mai îndeplinesc rolurile lor sociale afectează cumva societatea în întregime? Rata mereu crescândă a divorţurilor, creşterea numărului de avorturi, de sinucideri, creşterea imoralităţii, a violenţei: toate acestea nu sunt oare rezultatul faptului că femeile şi bărbaţii din ţara noastră nu-şi mai îndeplinesc rolul lor social?

Interacţiunile umane şi rolurile sociale

(Rolurile sociale şi comportamente adecvate cerinţelor rolului. Acţiuni aşteptate de la persoană în funcţie de rol.)

Potrivit DEX-ului online „INTERACŢIÚNEînseamnă: „Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influenţare, condiţionare sau acţiune cauzală reciprocă.” Vorbind de interacţiuni umane ne referim la interacţiunile dintre oamenii care trăiesc într-o anumită comunitate. După cum am vorbit la începutul lecţiei, rolul social reprezintă totalitatea acţiunilor care se aşteaptă de la o persoană din partea societăţii. Acest model normativ de acţiuni(rolul social) stabilit de societate urmăreşte scopul de a asigura condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor interacţiuni sănătoase între membrii societăţii. Noi avem în popor o vorbă: „Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” Sună bine şi totuşi, cred că o astfel de atitudine nu este suficientă pentru o interacţiune sănătoasă între oameni. Uneori prin însăşi faptul că nu faci un bine cuiva, deja îi faci rău. Sfântul Iacov scrie în epistola sa adresată evreilor creştini: „ Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat! „ (Biblia. Iacov 4:17).

Din cele zece porunci date de Dumnezeu poporului Israel prin Lege, patru ţin de relaţia omului cu Dumnezeu, iar şase ţin de relaţia cu oamenii sau, folosind limbajul lecţiei de azi, am spune că prezintă modelul normativ de acţiuni care se aşteaptă de la un individ din partea societăţii (rolul social). Poruncile care ţin de rolul social sunt următoarele:

  1. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
  2. Să nu ucizi.
  3. Să nu preacurveşti.
  4. Să nu furi.
  5. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
  6. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. ( Biblia. Exod 20:12-17)

Iar în cartea Levitic, capitolul 19, versetul 18 Dumnezeu porunceşte „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În Noul Testament Domnul Isus în vestita Sa predică de pe munte spune: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsã Legea şi Proorocii. (Biblia. Matei 7:12). Iar Apostolul Pavel în epistola către credincioşii din Roma scrie „De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti”, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. (Biblia. Romani 13:9-10).

După cum vedeţi, pentru a avea o interacţiune sănătoasă în societate, nu este suficient doar să nu facem rău altor oameni, ci trebuie să le facem bine.

Domnul să ne ajute ca să ne întoarcem la valorile morale sănătoase, care urmăresc binele comun al tuturor şi să nu ne lăsăm înşelaţi de cei care promovează egocentrismul (atitudine a celui care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, tendinţă de a face din sine „centrul universului”.Sursa: DEX ’98).