Care sunt responsabilitățile administratorului în bisericile baptiste?

Întrebare:

Buna ziua! Explicați, vă rugăm frumos, care sunt responsabilitățile, obligațiile și rolul administratorului și familiei lui în biserica creștină evanghelică baptistă. MULȚUMIM FRUMOS. 

Bisericile baptiste se conduc după învățătura Bibliei. De aceea, la început vă invit să privim în epistolele Noului Testament ce învățăm despre administratori. Cuvântul care cel mai bine se potrivește cu ceea ce avem noi în vedere când zicem administrator, este grecescul οικονομος (oikonomos). De la el provine și cuvântul “economie”. Iar cuvântul grecesc oikonomos este o combinație din două cuvinte: oikos – casă și nomos – lege. Deci, unul care ține casa după lege, care se îngrijește să țină casa, gospodăria în bună rânduială și veghează la aceasta. În Noul Testament cuvântul oikonomos este folosit de 10 ori, dar eu mă voi opri doar la cazurile din epistole. Cel mai des acest cuvânt a fost tradus în română cu “ispravnic”, dar sunt și cazuri unde a fost tradus cu alte cuvinte. Vom vedea pe măsură ce vom trece prin pasajele din epistole unde este întâlnit oiknonomos în greacă.

 

Administrarea finanțelor

În Epistola către Romani, la încheiere, în ultimul capitol, apostolul Pavel le-a trimis celor pe care îi cunoștea salutările sale. Printre ei era și Erast, despre care se spune că era vistiernicul cetății. În textul grecesc este scris oikonomos, căci același cuvânt se folosea și pentru vistiernic, adică cel care administra banii cetății.

Gaiu, gazda mea şi a întregii biserici, vă trimite sănătate. Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimite sănătate; tot aşa şi fratele Cuart. (Romani 16:23)

Responsabilitatea lui ca și vistier era să adminitreze bine banii cetății. Și în biserică trebuie să fie cineva care administrează banii comunității. De obicei aceasta este o persoană aparte – contabilul bisericii. Când este pus cineva la o slujbă, îi vor fi definite și limitele slujbei sale și peste ce va avea să administreze.

Predicatorii Evangheliei tot sunt administratori

În Epistola I către Corinteni apostolul Pavel a scris despre sine și despre ceilalți lucrători din echipa lui că erau ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. (1 Corinteni 4:1-2)

Deci, Dumnezeu le-a dat lor, dar și nouă tuturor predicatorilor să administrăm bine tainele Lui și să le transmitem sfinților cum se cuvine. Pavel a scirs că își făcea bine slujba încredințată lui, dar tot avea oameni care îl judecau și îl învinuiau pe nedrept. De aceea a mai scris el astfel în continuare:

Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. (1 Corinteni 4:3-5)

Apostolul spune un adevăr foarte important aici- Dumnezeu va judeca pe fiecare administrator, indiferent care a fost aria sau domeniul lui de administrare și îl va judeca după gândurile inimii pe care le va face descoperite. Deci, și administratorii peste finanțe, și cei care propovăduiesc Cuvântul să știe că urmează să dăm socoteală pentru felul cum administrăm peste lucrurile care ne-au fost încredințate.

Administrarea resurselor umane

În Epistola către Galateni, când explică rolul Legii Vechiului Testament în viața poporului Evreu, apostolul Pavel l-a comparat cu rolul epitropilor și a îngrijitorilor în viața unui copil dintr-o familie bogată.

Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. (Galateni 4:1-2)

Epitropul era cel care îl ducea la școală și-l aduca înapoi acasă și veghea asupra copilului la școală ca să fie ascultător de învățători și să însușească totul. Cuvântul care aici este tradus cu “îngrijitori” este din nou oikonomos, adică administratori. Deci, în casa omului bogat erau administratori a căror răspundere era îngrijirea copilului.

Slujitorii bisericii sunt toți administratori

După ce a plantat biserici în toate orașele din insula Creta, la plecare, apostolul Pavel a lăsat acolo pe Tit ca să pună în rânduială (tot ține de administrare) tot ce mai rămânea de rânduit și să așeze presbiteri în fiecare cetate. În această scrisoare presbiterii sunt numiți și episcopi (supraveghetori), dar și economi, adică administratori ai lui Dumnezeu peste Biserica Lui.

Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; (Tit 1:7)

Toți creștinii sunt administratori ai harului lui Dumnezeu

La nașterea noastră din nou, când am crezut în Domnul Isus Hristos și am intrat în Noul Legământ cu El, atunci fiecare am primit daruri duhovnicești ca să slujim în Trupul lui Hristos care este Biserica. De la noi se cere să fim buni ispravnici, adică buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, adică a darurilor duhovnicești pe care le-am primit. Iată ce implică aceasta:

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (1 Petru 4:10-11)

Este urgent și imperativ pentru fiecare copil al lui Dumnezeu să-și cunoască darurile sale duhovnicești și să le administreze bine. Este un rău econom/administrator cel care nu slujește potrivit cu darul primit. Adică, darul său îl lasă nefolosit și râvnește după daruri sau încearcă să facă slujba unor daruri pe care nu le are. Este un rău administrator al harului felurit al lui Dumnezeu cel care nu slujește după toată puterea pe care i-o dă Dumnezeu și care vorbește altceva și nu cuvintele lui Dumnezeu dacă a primit un dar de vorbire.

Recomand tuturor cititorilor să studieze cursul de studiu biblic inductiv “Darurile Spirituale” de Kay Arthur ca să-și poată identifica darurile spirituale (căci mulți nici nu și le cunosc) și să învețe din Sfintele Scripturi cum să-l administreze bine ca să aducă roade pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Rolul administratorului din biserica baptistă

Nu știu ce v-a motivat să-mi adresați această întrebare, dar presupun că au apărut ceva probleme în privința persoanei care administrează sau ceva nemulțumiri. De altfel, și în cartea Faptele Apostolilor este descris un caz când a apărut un conflict la împărțirea ajutoarelor de toate zilele pentru văduvele din biserică, căci văduvele dintre neamuri erau trecute cu vederea, adică neglijate. Atunci apostolii au stabilit cum să fie administrate acestea și au ales 7 bărbați plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune pe care i-au pus să administreze această slujbă. Aceștia au fost primii diaconi și administrarea este slujba lor. Cum vedem, apostolii au stabilit limitele și responsabilitățile lor, peste ce au de administrat și cum trebuie să administreze. Biserica a fost implicată prin aceea că i-a ales pe acești oameni potrivit cu cerințele înaintate de apostoli. Așa trebuie să se facă în oricare biserică. Când apare o nevoie pentru administare, biserica împreună cu slujitorii trebuie să aleagă persoana potrivită și să-i stabilească cerințele și limitele pentru slujirea lui sau a ei. Dacă nu vor fi stabilite clar aceste responsabilități și obligațiuni, atunci pot apărea des conflicte și aceasta din pricina unei comunicări proaste.

Despre rolul familiei administratorului

Când erau trecute cerințele pentru persoanele care urmau să fie alese la slujbele de episcopi sau de diaconi era foarte important ca aceștia să-și cârmuiască bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința, căci dacă nu știu să-și administreze familiile lor, cum vor administra ei în Casa lui Dumnezeu? Și soții și copiii administratorului trebuie să-i ofere ajutor și sprijin în activitatea lui de administrare ca să-și poată face bine slujba.

La încheierea acestui articol îmi pun întrebarea: cum administrez eu darurile duhovnicești pe care le-am primit și lucrurile peste care m-a pus Dumnezeu să administrez? Chiar acum dimineață m-am rugat ca să mă ajute Dumnezeu să nu-mi scape nimic din vedere, să nu pierd privirea de ansamblu și să-mi fac bine slujba ca să fiu un ispravnic credincios în lucrurile care i-au fost încredințate.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare din noi să fim buni ispravnici ai harului Său felurit pe care l-am primit din belșug.