Relaţia dintre primirea Duhului Sfânt, botezul cu Duhul Sfânt şi naşterea din nou

Întrebare:

Se pare ca dumneavoastră confundaţi primirea Duhului Sfânt cu botezul cu Duhul Sfânt. Eu biblic nu văd acestea fiind unul și acelaşi eveniment. Puteţi să vă argumentaţi? În cartea Faptele Aposolilor Aposolul Petru le spune ascultătorilor să se pocăiască, sa fie botezaţi si apoi vor primi darul Sfântului Duh. Mie îmi spune că aceasta se va întâmpla în viitor, verbul este la viitor VEȚI primi. E o succesiune de evenimente. Principiu susţinut și de alte pasaje din cartea Faptele Aposolilor, cum ar fi creştinii din Samaria, casa lui Corneliu, ucenicii lui Ioan Botezătorul din Efes. Când citesc aceste texte înţeleg că primirea Duhului Sfânt se face după pocăinţă, după naşterea din nou.

Totuşi, omul este botezat cu Duhul Sfânt, atunci când Îl primeşte şi, tot atunci, este şi născut din nou, naşterea din nou fiind o naştere din Duh (Ioan 3). Deci, botezul cu Duhul Sfânt, primirea Duhului Sfânt şi naşterea din nou sunt evenimente care coincid în timp. Confuzia, după părerea mea, a apărut din cauza cuvântului „botez” folosit în cartea Faptele Apostolilor.

La Faptele Apostolilor 2:38-41 Apostolul Petru se referă la botezul cu apă şi nu la botezul cu Duhul Sfânt

Trebuie să menţionăm că în acest text Aposolul Petru le vorbeşte oamenilor care timp de trei ani şi jumate au fost martori la tot ceea ce a făcut şi a vorbit Domnul Isus. Doar că ei nu au primit mesajul Lui şi nu au crezut în El. După predica apostolului Petru, aceşti oameni au fost străpunşi în inimă şi au crezut în Domnul Isus, pe care tot ei l-au condamnat la moarte cu 50 de zile mai înainte (toţi evreii trebuiau să vină în mod obligator la Ierusalim să se închine Domnului de trei ori pe an: la Paşti, la ziua cincizecimii şi la sărbătoarea corturilor). Petru le specifică că trebuie să se pocăiască şi să se  „boteze în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor lor” şi apoi vor primi darul Duhului Sfânt. Tot apostolul Petru în prima sa epistolă (1 Petru 3:21) scrie că botezul nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat, adică omul mărturiseşte că, prin pocăinţă, şi-a curăţit cugetul. Dacă ne întoarcem la textul din Fapte 2:38-41 se spune că cei ce au primit propovăduirea lui Petru, au fost botezaţi, şi în în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

,,Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Fapte 2:38-41

În acele timpuri în Israel era un cult al băilor publice. Recent ne-am întors din Israel. Fiind acolo multe lucruri începi a le înţelege diferit. În toate localităţile vechi ( ruinele cetăţilor) sunt multe băi publice. Evreii, după ce mergeau la piaţă, făceau baie ca nu cumva în piaţă să se fi atins de ceva necurat fără ca să-şi dea seamă şi să rămână necuraţi. La subsolul Templului era baie şi oamenii, care veneau să se închine la Templu, coborau pe o scară la baie şi, după ce făceau baie şi îşi schimbau hainele, se ridicau pe altă scara (ca să evite atingerea de oamenii care încă nu s-au curăţat). În felul acesta la evrei s-a format conceptul de curăţare prin apă. De aceea Apostolul Petru menţionează că botezul cu apă nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti.

Dacă ne uităm la cazul samaritenilor (Fapte 8 ) şi cazul ucenicilor lui Ioan Botezătorul din Efes (Fapte 19), vedem că cei ce au crezut, au fost mai întâi botezaţi cu apă în numele Domnului Isus şi apoi S-a pogorât peste ei Duhul Sfânt. În cazul lui Corneliu lucrurile au stat invers: ei mai întâi au crezut mesajul Evangheliei, au primit Duhul Sfânt şi apoi au fost botezaţi cu apă:

Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ,,Se poate opri apa ca să nu fie botezaşi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?” Fapte 10:44-47

Evenimentele descrise în Fapte capitolul 10 s-au întâmplat la aproximativ 10 ani după moartea şi învierea Domnului Isus. Până atunci evreii credeau că mântuirea este doar pentru ei, poporul ales de Dumnezeu (Exod 19). Corneliu şi casa lui au fost primii dintre neamuri care au primit Duhul Sfânt.

Fiindcă evreii priveau neamurile ca ceva necurat şi nu aveau cu ei nici o legătură, Petru, când s-a întors la Ierusalim, a trebuit să dea o explicaţie iudeilor de ce a intrat în casa lui Corneliu. După ce le-a explicat cum a ajuns în casa lui Corneliu, Apostolul Petru face o concluzie la cele întâmplate acolo, de unde se vede clar că primirea Duhului Sfânt, pogorârea Duhului Sfânt şi botezul cu Duhul Sfânt sunt diferite forme de exprimare a unuia şi aceluiaşi eveniment:

Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S-a pogorît peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.” Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: ,,Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” Fapte 11:15-18

Deci, dacă ne uităm în textele din Fapte capitolele 10 şi 11 vedem că pentru acelaşi eveniment, întâmplat în casa lui Corneliu, sunt folosite expresiile: „s-a pogorât Duhul Sfânt peste ei”, „Darul Duhului Sfânt s-a vărsat peste neamuri”, „au primit Duhul Sfânt” , „Botezaţi cu Duhul Sfânt”.

Botezul cu Duhul Sfânt se produce la pogorârea Duhului Sfânt, atunci când primim Duhul Sfânt

Înainte de înălţarea S-a la cer, Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui (Ioel 2:28-31), despre care le-a vorbit şi El de nenumărate ori (Ioan 7, 14,16…). Acest eveniment Domnul Isus îl mai numeşte botez cu Duhul Sfânt:

Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,” le-a zis El, ,,aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.” Fapte 1:4-5

Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.” Fapte 1:8

După 10 zile de la înălţarea Domnului Isus la cer (nu după multe zile de la înălţare), la sărbătoarea cincizecimii
peste ucenici s-a pogorât Duhul Sfânt şi au primit putere să vestească cu îndrăzneală Evanghelia până la marginile pământului (Fapte 2).

Din Ioan 3 vedem că naşterea din nou este o naştere din Duh, care duce la o transformare a vieţii şi lucrul acesta s-a văzut foarte bine în viaţa apostolilor: o transformare radicală în ziua cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste ei, adică au primit făgăduinţa Tatălui, pe care au auzit-o de la Domnul Isus şi astfel au fost botezaţi cu Duhul Sfât, fiind transformaţi, adică născuţi din nou.

Cunoaşterea semnificaţiei cuvântului „botezat” ne ajută să înţelegem mai bine subiectul pus în discuţie. De aceea vă recomand să citiţi articolul „Cum lucrează Dumnezeu în om?”

Articole recomandate: